Am mai vorbit despre prietenii mei din Mediaș și pentru că ei continuă să facă lucruri frumoase, deosebite, voi continua să scriu despre ei de fiecare dată când rezultatele lor vor merita.

Reuniți în jurul unor inițiative mai mult sau mai puțin particulare, oamenii aceștia fac ei înșiși ceea ce guvernanții sau administrația locală nu face. Indiferent dacă adună ajutoare pentru cazuri sociale deosebite sau lucrează diferite obiecte din vânzarea cărora strâng bani pentru diverse alte țeluri pe care le au, reușesc cumva să se strângă de două-trei ori pe săptămână, ocazii la care zâmbetul este mereu prezent.

M-am întrebat mereu cumde reușesc să fie atât de diferiți și mărturisesc că până în ziua de azi nu am un răspuns mulțumitor la această dilemă. Mediașul nu este un centru al vieții civice, și nici nu se găsește în vreo regiune unde banii curg la robinet și totuși în acest orășel se află un grup de oameni care se încăpățânează să trăiască după alte reguli decât cele uzuale în România de azi.

Nu e de mirare că acest oraș are un grup de menestreli care însuflețește orice adunare, oameni care cântă din suflet și cu suflet, vorbesc aici de grupul Moto, oameni care renunță cu plăcere la numele lor pentru a deveni parte dintr-un întreg îndrăgit. Nu e de mirare nici că inițiativa I Love Mediaș are atâta succes, din moment ce orice activitate necesară orașului și ignorată de autorități îi găsește mereu în fruntea organizării și în centrul muncii necesare realizării ei pe acești oameni sufletiști și destul de inteligenți încât să știe că dacă vrei cu adevărat ceva, e cazul să-ți sufleci mâinile și să te apuci de treabă.

Că medieșenii s-au gândit să sărbătorească Ziua Iei timp de 4 zile, că au adus la eveniment nume importante din zona tradițiilor românești le face cinste. Că au folosit acest eveniment pentru a socializa, pentru a se simți bine împreună, este însă un model pentru un altfel de societate, după părerea mea una mai bună, o societate în care chiar ne pasă de oamenii de lângă noi. Că de toată nebuneala legată de organizare s-a ocupat Cristina Puștai, iar n-a fost o minune, deoarece doamna cu pricina își găsește mereu ocazii să se implice acolo unde se face ceva frumos.

Bucuros că am apucat să revăd o mulțime de prieteni locali sau cantautori folk veniți să onoreze evenimentul, pot doar să spun că Bucovina nu are astfel de oameni. La noi lucrurile nu se fac nici măcar atunci când trebuie, ce să mai vorbim de ocazii în care să le faci de plăcere.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.