A fost 14 februarie sau sentința financiară a fiecărui îndrăgostit. Dragostea din zilele noastre, după cum se știe, e după buget. Având în vedere că și bugetul țării se va adopta tot zilele acestea putem spune, fără îndoială, că suntem în săptămâna chioară. Sunt curios, cine își va lua țeapa mai mare: îndrăgostiții sau alegătorii? Că după cai verzi pe pereți, umblă cu toții, de-a valma.
Perlele care ies pe gura semenilor noștri în zilele acestea sunt adevărate lecții de fariseism. Practic, nu facem decât să încercăm să profităm unii de alții, îmbrăcând totul în cămașa plină cu sclipici a minciunii viu colorate. Ne mințim partenerii sau alegătorii, ca să-i folosim cum vrem în viitorul imediat apropiat. La asta se rezumă totul. Ca să putem face ce vrem cu ei pe viitor, trebuie să le arătăm că ne pasă de dânșii 5 minute și atunci sigur vor accepta tot ce va urma, chiar cu însuflețire.
M-am săturat de 14 februarie ca de mere pădurețe! M-am săturat de promisiuni neonorate ca de varză acră. M-am săturat să fiu amăgit cu vorbe, când singurele care contează sunt faptele. Iar oamenii faptelor au rămas din ce în ce mai puțini și sunt din ce în ce mai singuri.
Aproape invizibili într-o lume ostentativă, cei care tac și fac sunt marginalizați, ca niște cancere ce nu își au locul în societatea actuală. Indiferent cu ce se ocupă, acești oameni buni, care preferă să îți întindă mâna ca să te ajute să te ridici când ești căzut, nu să îți țină discursuri motivaționale, nu își mai găsesc locul în lumea asta și nu găsesc nici parteneri cu care să rezoneze, nici prieteni și deseori, rămân și fără familii.
Ziua îndrăgostiților este ideală pentru a vedea falsitatea din noi. Atât! Dragostea adevărată se exprimă zi de zi, nu numai la anumite date din calendar. Festivismul acestei zile ne demonstrează odată în plus că trăim într-o societate bolnavă, în care consumul, inclusiv cel de suflete, este singurul motor care ne pune în mișcare. Sacrificăm tot ce contează pe altarul consumerismului, ca să avem bucurii episodice, de maxim 24 de ore (și asta numai dacă luăm pastile de potență), când putem să nu sacrificăm nimic și să avem o fericire continuă.
Urăsc ziua de 14 februarie pentru că a comercializat cel mai frumos sentiment, iubirea. Prin comercializarea sa, a golit-o de conținut, a golit-o de semnificație, de importanță. Dintr-o trăire sufletească care îți dădea puterea să treci peste orice, a ajuns un ursuleț de pluș, made în China, pus pe raftul unui magazin insalubru și disponibil pentru orice prost/ă/, ca un chilipir. Cine are bani să-l cumpere, se bucură de el, cine nu, privește cu invidie si frustrare la dansul, înțelegând că fără bani nu mai însemni nimic în lumea de azi.
Este o lecție care nu ar trebui predată niciodată într-o lume în care normalitatea ar fi la dânsa acasă. Doar că normalitatea a devenit de câțiva zeci de ani un pacient internat din ce în ce mai des la spitalul de nebuni.
Lasa un raspuns