Faptul că pacienții în stare gravă din Spitalul de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava, inclusiv cei din secția ATI-Covid, pot fi vizitați de membri ai familiei, cu respectarea unor condiții stricte pentru prevenirea infectării cu SARS-CoV-2, este salutat de foarte multe persoane, inclusiv de cele care au trecut pe la ATI și au reușit și să iasă de acolo.
Primarul comunei Arbore, Dan Tiperciuc, a primit cu bucurie această veste și a mărturisit că o privire cunoscută, într-o mulțime de ochi străini, te face să nu te simți abandonat și neglijat când te afli pe patul de spital, mai ales pe cel mai periculos pat de acolo.
Deși, cele 4 săptămâni petrecute în secția de Anestezie și Terapie Intensivă ar putea fi concluzionate într-un singur volum de „mărturii din infern”, edilul are astăzi puterea să le mulțumească celor care au contribuit la vindecarea sa și să remarce valorile dintr-un sistem sanitar deseori contestat.
„Domnul manager, medicul Alexandru Calancea, este un vizionar. Este cel care a înțeles că aparținătorii au un rol deosebit în vindecarea pacienților și că tratamentul medical trebuie să includă și suport moral. Este esențial ca pacienții să fie vizitați de familie și să li se explice tot demersul medical”, a transmis Dan Tiperciuc.
Întrebat dacă ar putea nominaliza persoanele care l-au salvat, edilul a subliniat că este vorba despre o întreagă echipă, însă a amintit câteva nume.
„Cele patru săptămâni petrecute la Terapie Intensivă mă îndreptățesc să afirm că succesul se datorează omului Dănuț Barbunc, un doctor curajos și dedicat. Sub îndrumarea lui, echipa implicată a dovedit că se poate lupta cu boala. Tot în acest timp am remarcat și profesionalismul doctorului urgentist Liviu Cârlan. Mă bucur că am fost îngrijit de o echipă de profesioniști care, prin perseverență, va reda spitalului încrederea de care sucevenii au nevoie. Chapeau bas, domnule manager!”, a încheiat primarul Tiperciuc.
În prezent, primarul comunei Arbore și-a reluat activitatea în fruntea Primăriei, se bucură de momentele din familie și recunoaște că a respira este un dar, a vedea răsăritul – o binecuvântare și că a trăi viața reprezintă o misiune căreia, poate, n-ar fi rău să-i acordăm mai multă atenție!
Lasa un raspuns