Scena politică a avut un UNPR care a decis majoritatea parlamentară și visa la un milion de membri. Numai că problemele cu justiția ale lui Gabriel Oprea au dus partidul pe o pantă descendentă, iar momentan pare fără viitor, mai ales după rezultatul de la alegerile locale. Partidul rămâne în continuare alături de PSD, fiind singura șansă pe care o are la dispoziție.
În urma rezultatului de la alegerile locale, ALDE și-a consolidat poziția de al treilea partid de pe scena politică. În cazul în care Tăriceanu va atinge acest obiectiv și la parlamentare, ar trebui să fie atent la scurta istorie a UNPR și să încerce să nu repete greșelile progresiștilor.
UNPR a obținut puterea prin traseism și trădare. Formațiunea politică a ajuns în 2010 la guvernare printr-o alianță cu PDL și UDMR. Chiar dacă inițial partidul s-a format din politicieni care au refuzat să colaboreze cu Traian Băsescu, aceștia au ajuns tot în sfera de influență a fostului președinte. În 2012, UNPR s-a impus la alegerile parlamentare printr-o alianță cu PSD, PNL și PC. Progresiștii au rămas la guvernare alături de USL și au găsit în PSD un partener. UNPR este urmărit în continuare de imaginile traseismului și a trădării. În toamna anului 2015, Gabriel Oprea era chiar dispus să negocieze cu PNL pentru a forma o nouă majoritate parlamentară, întorcându-i spatele PSD-ului. Problemele cu justiția l-au oprit pe general din ascensiunea sa către funcția de premier.
Întotdeauna UNPR și-a ascuns acțiunile în spatele „interesului național”, concept vehiculat frecvent de Gabriel Oprea. Atât de mare a fost „interesul național” încât generalul a ales să-și protejeze politicienii certați cu legea și chiar pe premierul Victor Ponta, pe vremea când acesta intrase în atenția procurorilor. Interesul național s-a dovedit a fi mai degrabă un interes personal.
UNPR suferă în acest moment de sindromul Oprea. Este un partid fondat în jurului fostului ministru și nu-și găsește locul pe scena politică în absența acestuia. UNPR s-a extins în teritoriu fără să vină și cu alți lideri la centru. De asemenea, ALDE tinde să rămână în umbra lui Tăriceanu, chiar dacă a reușit să strângă câțiva lideri cu o imagine bună la nivel național, precum Daniel Barbu, Daniel Constantin sau Teodor Meleșcanu.
Președintele Senatului a adoptat, parțial, o strategie diferită de cea a lui Oprea, în privința justiției. Tăriceanu atacă public deciziile magistraților, dar la fel de bine își protejează colegii de Senat sau de partid. Fostul premier recunoaște fenomenul corupției, însă nu-i acordă toată atenția sa. Altfel nici nu ar fi putut să rămână în alianță cu PSD, care are războiul său cu DNA.
Din anumite puncte de vedere, ALDE mizează exact pe aceeași strategie care a consacrat UNPR-ul. Tăriceanu încă n-a recurs la populismul de care a dat dovadă Gabriel Oprea și colegii săi de partid. Dacă ALDE va reuși să intre în Parlament, atunci își va asigura cu siguranță titlul de partid-balama.
Lasa un raspuns