Deputatul PSD de Suceava Ioan Cătălin Nechifor își amintește astăzi cu drag și nostalgie despre cum arătau sărbătorile de iarnă din copilăria sa.

Fostul președinte al Consiliului Județean a declarat că are multe amintiri frumoase legate de această sărbătoare, dar și faptul că „pe vremea copilăriei sale, prin anii 70 – 80, nu prea era voie cu Crăciun, Paște și alte sărbători”.

„Atunci era cu 1 Mai, cu 23 August, Cântarea României și venea Moș Gerilă și nu Moș Crăciun, pentru că partidul nu prea permitea astfel de trăiri cu tentă religioasă, ortodoxă, dar sincer, cred ca erau mai profunde, mai complexe, mai dorite sărbătorile. Deh, fructul oprit”, a spus deputatul sucevean.

Nechifor își amintește astăzi și despre darurile pe care le primea de la Moș Crăciun, subliind faptul că în perioada aceea copiii se bucurau de lucrurile simple, iar jucăriile rămâneau din generație în generație, nu prea se găseau și erau și scumpe.

„Sunt multe amintiri frumoase, spre exemplu, prin 1980, când trăiam în Vatra Dornei, am primit banane de la Moșu`, cam verzi, ce-i drept, dar le-am pus în ziar sub pat și s-au copt. Mamă, ce gust aveau atunci! Și mai spun o amintire, mai recentă, despre cum am trăit «tranziția» de la Moș Gerilă la Moș Crăciun. Aveam 15 ani și câteva luni și în dimineața zilei de 22 decembrie ‘89 eram la coadă la portocale la o alimentară din Fălticeni.

Nu mai văzusem portocale la liber de câțiva ani buni, s-a dat vestea în oraș și s-a făcut o coadă uriașă, ca de obicei. Portocalele erau însă verzi și cu toate astea oamenii stăteau resemnați la coadă. La un moment dat, a ajuns un murmur printre oameni și se spunea din ce în ce mai tare că Ceaușescu a fugit și că se dă asta la televizor.

În câteva minute toți oamenii au plecat de la coadă, fiecare la casa lui și așa a început Revoluția și pentru noi. Peste vreo câteva zile s-au adus portocale coapte”, ne-a declarat Cătălin Nechifor.

Deputatul Nechifor află că nu există Moș Crăciun

Fostul europarlamentar povestește că exact când a primit o jucărie interesantă de Crăciun a aflat și că, de fapt, Moșul este doar un personaj fictiv. Copil fiind, în următorul an a dezvăluit secretul și alor verișoare mai mici ca el, care încă încă credeau în povestea lui Moș Crăciun.

„Am primit o mașină de pompieri mărișoară, din tablă roșie, cu roți de cauciuc adevărat, cu un capac detașabil la rezervorul de apă și cu parbriz retractabil. Made în China, dar atunci China exporta marfă, nu glumă. Am primit-o când încă locuiam în Dorna, în anul în care am aflat de la o verișoară din Suceava, mai mare ca mine, că nu există Moș Crăciun. Bineînțeles, că la prima ocazie, în anul următor, am spus marele secret verișoarelor mai mici de la bunici și le-am și demonstrat intrând mai repede decât se așteptau cei mari în cameră peste bunicul care tocmai se bărbierea, dar avea încă urmă de ruj roșu pe obraji, după ce și-a făcut rolul de Moș. Parca ar fi fost ieri”, a spus nostalgic deputatul.

Nechifor, copilul cu ochi ca marea, care a umblat cu uratul și căruia îi este dor de vremurile de atunci

Ca orice copil născut într-o zonă în care tradițiile și obiceiurile au ocupat din cele mai vechi timpuri un loc fruntaș, Cătălin Nechifor se află printre cei care au trăit, pe propria piele, frigul și emoția din seara în care luai casele la rând pentru a transmite urările de bine.

„Era după 1980, iar eu aveam un prieten pe ulița bunicilor venit de la Brașov, ca și mine în vacanța de iarnă. Ne-a făcut bunicul costumație, eu un fel de căpitan, «Melcu’» (asa îi spuneam ardeleanului) costum de capră cu tot ce-i trebuia. Doar că, la un moment dat, pe la una din case, i s-a rupt ața cu care trăgea de botul caprei și a trebuit să sară non stop cât uram și eu versurile «Capra noastră cea fudulî, s-o-necat c-o barabulî» așa încât sa imită sunetul de ța, ța, ța, căprițî ța! După vreo câteva ceasuri, fiind deja noapte ne-am întors spre case. Banii i-am împărțit a doua zi, nu asta conta pentru noi la acel moment, ce-i drept nici nu prea aveam ce cumpăra mare lucru de ei”, a spus Nechifor.

Deputatul recunoaște că îi este dor de vremurile trecute, dar și de unele trăiri din copilărie

„Mi-e dor de turtele făcute de bunica pe plita de sobă, pe care le beam cu lapte proaspăt de vacă. Mi-e dor de Serbările Zăpezii pe care le vedeam cu părinții direct din blocul de pe Aleea Dornei, care dădea fix spre pârtia din Vatra Dornei. Mi-e dor de tăiatul porcului ca la carte, bătrânește, cu foc de paie și pomana pirpilită în ceaun. Partea bună e că îmbătrânesc și se spune că bătrânii dau în mintea copiilor”, a transmis zâmbind Nechifor.

Anul acesta deputatul PSD își dorește să își petreacă sărbătorile de iarnă, în familie, alături de cei dragi.

 

 

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.