de Dragoş Huţuleac
Pentru unii, sfârșitul clasei a VIII-a e doar o bornă în calendarul școlar. Pentru alții, e momentul când viața începe să prindă contur. Adevărul e că, dincolo de festivități, flori și discursuri, pentru acești tineri de 14–15 ani se încheie o etapă și începe, fără îndoială, una decisivă.
Să termini gimnaziul înseamnă să închizi ușa copilăriei supravegheate și să pășești spre o autonomie a cărei greutate încă nu știi cum s-o porți. Nu mai ești doar „elevul cu ghiozdan”, ci devii, încet, arhitectul propriului destin. Liceul nu e doar o schimbare de școală, ci o schimbare de perspectivă asupra vieţii.
Emoțiile sunt mari. Presiunea, la fel. Dar dincolo de examene, admitere, note, contează o altă realitate: adolescenții noștri sunt la o vârstă în care nu mai caută doar rezultate, ci sens. Vor să fie înțeleși, validați, încurajați. Vor ca vocea lor să conteze.
De aceea pentru ei, elevii de clasa a 8-a, acest sfârșit de an școlar e mai mult decât o vacanță binemeritată. E o linie de start. În spatele emoției de a lăsa în urmă colegi, profesori și ore de dirigenție, se află un nou început. Un drum care se deschide și care nu e nici ușor, nici imposibil. Doar real.
Fiecare dintre ei poartă în sine ceva unic: o sensibilitate aparte, un talent unic, o privire diferită asupra lumii. Aceste trăsături, pe care poate acum le consideră ciudate sau inutile, vor deveni în timp semnătura lor personală. Să-i învățăm să nu se rușineze de cine sunt, ci să-și transforme unicitatea în forță, în armă blândă, în direcție de viață.
Într-o lume care se schimbă mai repede decât o înțelegem, talentul lor poate deveni mai mult decât o pasiune, poate deveni un drum profesional. Le place să deseneze? Pot deveni ilustratori, arhitecți sau designeri. Scriu bine? Pot fi viitorii jurnaliști sau autori. Cântă frumos? Pot urma cariere muzicale, pot aduce emoție prin voce, pot inspira, pot transforma muzica în mesaj. Sunt buni la jocuri video? Pot ajunge dezvoltatori sau strategii viitorului digital. Important e să creadă că ceea ce iubesc poate fi transformat într-o cale, într-un drum, într-un destin…
Energia lor e resursa cea mai prețioasă. Dacă e direcționată cu sens, poate construi proiecte, comunități, soluții. Le datorăm încrederea că pot transforma ceea ce simt, în ceva ce contează atât pentru ei cât și pentru lume. Și da, în timp, pot transforma chiar acea energie în sursă de venit, de recunoaștere, de bucurie. Nu imediat, dar sigur, cu răbdare.
Pentru noi, adulții, e momentul să ne reamintim că adolescenții nu au nevoie doar de sfaturi și reguli, ci și de modele. De prezență. De răbdare. Dacă vrem să-i vedem reușind, să nu uităm să-i privim cu încredere. Nu cu neîncrederea „știm noi mai bine”, ci cu speranța că pot face mai bine decât am făcut noi.
Pentru ei, sfârșitul clasei a 8-a nu e doar un final. E începutul unei călătorii pe care o vor face, din ce în ce mai mult, cu propriile forțe. Să le fim aproape, dar să-i lăsăm să meargă singuri pe acest drum. Așa începe maturitatea: cu pași mici, dar cu privirea înainte. Și cu aripile proprii, nu cu aripi de împrumut…
Lasa un raspuns