În ultima vreme am întâlnit o droaie de persoane care susțineau că cititul nu are niciun rost în societatea contemporană. Afirmația lor se sprijinea pe argumentul că orice informație o găsim în mediul online. De unde rezultă că pentru mulți oameni, cititul a fost, este și va fi strict o activitate de documentare. Nimic altceva. Cumva, pentru ei, lectura unei cărți intră în atribuțiile de serviciu. Tipologia celor care susțin acest punct de vedere este următoarea: au fost elevi/studenți peste medie, care au citit cel mult lecturile obligatorii pentru bacalaureat/examene. Au fost elevi conștiincioși, studenți conștiincioși, angajați conștiincioși. La ora actuală majoritatea au activități de birou, cu salarii peste medie, o locuință luată pe credit, cel mult 2 copii, mașină germană și o viață liniștită. O altă trăsătură definitorie a acestora este aceea că urăsc tot ce nu pot înțelege. Sunt niște executanți excelenți, serioși în ceea ce fac și detestă persoanele care nu sunt asemenea lor. Nu vor realiza nimic important toată viața lor, vor avea o existență liniară și moartea lor nu va însemna nimic pentru societate. Universul lor existențial se rezumă la serviciu și familie. Sunt mulțumiți cu ceea ce au ei și nemulțumiți de ce au alții, care nu funcționează în paradigma lor de înțelegere a lumii. În relațiile cu ceilalți sunt politicoși, rezervați, egoiști, zgârciți și nemiloși cu cei care le periclitează stilul de viață. Asta pentru că nu sunt adaptabili, nici flexibili și pentru că au ferma convingerea că lumea trebuie să funcționeze după regulile lor de viață. Chiar dacă înalță ode democrației, dacă ajung într-o funcție de conducere, sunt niște adevărați dictatori. Nu au vise, nu au îndoieli, nu au emoții, nu au profunzime, nu te împrumută cu bani, nu au boli de inimă și nici nu cumpără băuturi alcoolice (în afară de bere). Acceptă totuși băuturile alcoolice sub formă de cadouri. De asta, când treci pe la ei, vei fi servit tot timpul cu o băutură fină, din care își pun și ei câteva picături, subliniind că de obicei nu consumă, „decât cu ocazii speciale”. Oricât te-ai simți de onorat că ești „ocazie specială” nu pupi mai mult de două pahare, nici să stai în cap. Nu au nici bucurii mari, nici dezamăgiri mari. Nu simt nici că trăiesc, nici că mor… sunt undeva la mijloc. Nu se vor îmbogăți, nici nu vor sărăci vreodată. Pentru ambele variante, trebuie sa ai imaginație. Pentru că oricât de mult ai munci, fără viziune și creativitate nu te poți îmbogăți, la fel cum poți fi oricât de creativ, dar fără puțină muncă, tot sărac rămâi. Pentru că au o viață lipsită de evenimente, se cred fie binecuvântați, fie înțelepți. Nu sunt nici una, nici alta. Sunt niște persoane dificile care nu pot funcționa în afara ritmului lor de viață. Orice ieșire din obișnuit pentru ei e o tragedie mai mare decât moartea cuiva din familie. Îi sperie singurătatea, pentru că lumea lor interioară este pustie. Nu găsesc nimic acolo care să le atragă atenția. Sunt atât de săraci încât, dacă le iei serviciul și familia, le răpești și identitatea. Fără cele două, devin fantome vii sau sinucigași. De aia nu strică să mai citești, din când în când, o carte. Măcar atunci când rămâi fără nimic, să ai la ce te gândi, ca să nu te simți singur.
Lasa un raspuns