Fericirea, problemă de optică

Nu am pretenția că abordarea mea este mai bună decât celelalte și nici speranța de a fi urmat pe această cale, sper numai ca unii dintre cititori să-și descopere propria fericire înainte de a fi prea târziu.
Ca și dragostea sau prietenia, fericirea este o stare de fapt. Ești sau nu ești fericit, mai corect ești sau nu ești conștient de fericirea ta. Peste 90% dintre oamenii nefericiți sunt așa datorită aplicării unor valori standard fericirii proprii și cu cât numărul acestor valori crește cu atât posibilitatea atingerii fericirii căutate este mai puțin posibilă. Să spunem din start că fericirea și nivelul financiar nu sunt deloc interdepente pentru că dacă nu ești capabil să fii fericit sărac nu vei fi nici bogat, chiar dacă îți vei putea cumpăra iluzia fericirii. De altfel, este știut că banii schimbă radical comportamentul omului, de cele mai multe ori, nu în bine. Fericirea nu vine din afară, nu este condiționată de nimic altceva decât de coștientizarea ei.
O vorbă ajunsă la noi din negura timpului este că ”ce nu ai deja, nu îți este neapărat necesar” iar dacă o combinăm cu un sfat practic, probabil tot atât de vechi, este foarte posibil să putem conștientiza fericirea noastră sau pe a altora, ceva mai ușor. Sfatul este următorul: ”în căutarea fericirii totul depinde de unghiul din care privești viața, dacă privești în sus la cei care au condiții de viață mai bune ca tine, te condamni la o eternă nemulțumire ceea ce te va face nefericit. Dacă privești drept, vei fi înconjurat numai de oameni asemenea ție și șansele de a fi fericit cresc, depinzând de nivelul tău spiritual. Dacă însă te vei compara cu cei mai vitregiți de soartă decât tine, vei găsi mereu motive certe de fericire în viața ta, exact așa cum e.” În pofida aparențelor, fericirea, ca și restul stărilor, nu are grade de comparație deoarece e imposibil să fii mai fercit sau mai puțin fericit decât altcineva. Diferențele sunt date doar de gradul de mulțumire pe care îl avem cu fericirea noastră și vom descoperi mereu faptul că o vânătoare de ”mai fericit” duce la ”neferici”.
Poate cea mai facilă definiție a fericirii este liniștea sufletească și aceasta depinde de lucruri mici, atât de mici încât nu ne dăm seama de importanța lor decât atunci când dispar datorită unor acțiuni ale noastre sau pur și simplu datorită curgerii inexorabile a vieții. Am întâlnit nenumărate cazuri de fericire pierdută, la oameni de toate condițiile și toți recunosc că dacă și-ar fi dat seama la timp cât de fericiți erau, ar fi făcut imposibilul să păstreze starea respectivă. Cum exemplul altora nu este concludent, am să ofer un exemplu din viața mea. Am să încep prin a vă spune că am fost fericit de mai multe ori în viață, de fiecare dată altfel și am pierdut fericirea în multe feluri până să ajung s-o pot recunoaște. Fericirea despre care vreau să vă vorbesc este una din copilărie, o fericire aparent imposibilă în condițiile în care tata plecase de-acasă, mama era bolnavă și foamea făcea parte din peisajul zilnic. Și totuși, din cărțile pe care le citeam, din prietenii pe care mi i-a dăruit Dumnezeu și din energia debordantă a tinereții eu am reușit, cumva, să-mi găsesc o fericire unică.
Vă doresc tuturor să vă găsiți fericirea în voi, vă garantez că nu depinde de nimic altceva decât de voința voastră. Cantautorul folk Dinu Olărașu, are un cântec în care spune că ”n-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit”; e purul adevăr!