Degeaba vrei să devii actor dacă tu ai vocaţie de profesor. În încăpăţânarea ta de a deveni actor vei avea numai deziluzii, ţi se va părea că toată lumea îţi pune beţe în roate, că nimeni nu-ţi recunoaşte talentul, vei fi tot timpul complexat, irascibil, fără bani şi cu o stare sufletească debusolantă, chiar dacă, din când în când, poate mai prinzi câte un rol.
Deseori vom vedea în jurul nostru, (asta dacă nu experimentăm deja pe pielea noastră) oameni care, deşi muncesc enorm, niciodată nu reuşesc să pună un ban deoparte sau să trăiască decent. Ăsta este cel mai clar semn că nu fac ceea ce trebuie. Că nu muncesc în domeniul pentru care ar avea vocaţie, chemare. Odată găsită această cale, toate acţiunile noastre vor fi încununate de succes şi vom fi împliniţi, atât din punct de vedere material, cât şi spiritual.
Pentru a ne descoperi vocaţia, trebuie ca în primul rând să nu avem o imagine greşită despre noi înşine. Oamenii care de obicei se chinuiesc pe funcţii ce nu le aduc niciun strop de bucurie sau satisfacţie, se împart în două categorii: cei care cred despre ei înşişi că valorează mai mult decât în realitate şi cei care cred că valorează mai puţin decât în realitate. Ambele categorii vor opta pentru nişte meserii în conformitate cu propria imagine despre sine. Pornind de la o imagine greşită despre ei înşişi, nu vor alege decât meserii sau funcţii care nu li se potrivesc defel. Prin urmare, nu au cum să performeze sau să evolueze în carieră. O eventuală evoluţie este posibilă numai în contextul compromisului, care odată acceptat provoacă dispreţul celor din jur, atitudine care este evidentă la fiecare pas şi o poartă cu ei ca o povară, nicidecum ca o bucurie. Îi duce mai degrabă spre o însingurare de toată mila, decât spre succes în adevăratul sens al cuvântului.
Vocaţia este acea activitate ce ne produce bucurie, este munca pe care o facem cu tot dragul şi cu dăruire. De mici manifestăm nişte aptitudini pentru anumite activităţi care ne provoacă plăcere. Exersându-le şi practicându-le frecvent, nu ne plictisesc, ci ne confirmă doar că ne pricepem la ele. Pe urma acestora trebuie să păşim pentru a cunoaşte prosperitatea şi împlinirea materială. Dacă facem ceea ce suntem meniţi a face, nu are cum să dăm faliment, nu are cum să ni se pară o corvoadă munca zilnică, dar ce este mai important, nu vom fi dezamăgiţi de noi înşine. Fiecare ban câştigat dintr-o activitate pe care o facem cu pasiune ne dă tot mai multă încredere în noi şi sentimentul că orice este posibil. Aşa şi este! Totul este posibil atunci când căutăm să ne împlinim destinul, nu să fugim din calea lui. Fuga aceasta ne duce pe cărări neştiute şi care, de obicei, rezervă surprize neplăcute.
Lasa un raspuns