Asta și spaima uriașă că justiția pe care nu o mai controlează vor dovedi că a fost cel mai corupt președinte avut de România până acum. (Viitorul cine știe ce ne va rezerva!) Asta ar face ca mandatele sale să nu mai însemne nimic pentru poporul român decât niște greșeli pe care, după cum îi este obiceiul acestui neam care nu-și asumă nimic, va face tot posibilul să le uite. Acest fapt ar face ca și Traian Băsescu să fie uitat ori asta, pentru domnia sa, este mai grav decât mersul la închisoare.
Fostul președinte rămâne un jucător și este printre ultimii oameni politici mari din prezentul politic al țării. Marea sa problemă a fost, este și va fi, până la retragerea sa din viața publică, lăcomia. Este lăcomos pe funcții, lăcomos pe avere, lăcomos în ceea ce privește imaginea sa în istorie. Vrea mereu să pară mai mult decât e. Niciodată nu își cunoaște limitele, acesta fiind și motivul pentru care mandatele sale au fost practic un imens scandal de 10 ani. Din auzite, până și Ceaușescu cică își mai apleca urechea către consilierii săi în unele situații de decizie, dar nu și Băsescu. El a vrut să fie președinte, prim-ministru, guvern, parlament în același timp și în timpul rămas liber, primar al vreunei comune numai ca să arate el cum se face administrație. Nu s-a putut, deși a luptat pentru dezideratul său din răsputeri, creând una dintre cele mai malefice organizații politice existente în istoria noastră: PDL-ul. Cu ajutorul acestui partid, plus a câtorva ofițeri din structurile informative care au intuit că ajutându-l vor ajunge la rândul lor în funcții de conducere, au instalat un regim democratic foarte aparte, în care tot ce se făcea, era pentru partid și Fuhrer (a se citi Băsescu Traian). Ori erai cu ei, ori împotriva lor și Doamne ce nasol era dacă nu erai cu ei!
Dacă lucrai la stat, erai frecat la cap de șefii incompetenți numiți politic cu peria de sârmă până scoteau tot roșul socialist-comunist din tine și din sufletul tău. Dacă Doamne ferește erai antreprenor și nu cotizai cu ceva, un mizilic, ca donație către partid sau unele instituții conduse de oamenii lor, iarăși peria de sârmă era pusă în funcțiune și-ți ieșea pe ochi tot avântul tău antreprenorial.
Acum, după ce a pierdut pârghiile care îi permiteau orice extravaganță politică sau personală, Traian Băsescu dă semne de maturitate politică. Are un discurs echilibrat, logic și de bun simț. Cred că se usucă inima în el când vede că trebuie să fie diplomat ca să nu-i deranjeze pe cei care i-au fost slugi până acum doi ani. Totuși, e plăcut să vezi că poate fi un om politic normal, în ciuda faptului că e mai mult obligat de circumstanțe să se comporte așa. Dacă contextul l-ar fi obligat în cele două mandate să fie la fel de echilibrat în declarații și atitudini, România în momentul de față ar fi fost cu 10 ani înainte, dar datorită felului său personal de face politică, România a rămas cu 10 ani în urmă. De aia, la apusul carierei sale, ar merge zicala: „Fost-am lele cât am fost, marinar și mare….!”
