Ni se impune să gândim negativ. Suntem învățați să facem asta de mici. Media, internetul, ziarele promovează constat, de ani de zile, știri, documentare, reportaje sau emisiuni în care ne sunt prezentate cu lux de amănunte aspecte negative ale vieții. Crime, violuri, înșelăciuni, accidente, poluări, dezastre naturale, pedofilie, injustiție, nepotisme, mituiri, droguri, prostituție, sclavagism, cerșetorie, trafic de influență, corupție, șomaj, hoție, ură și dezbinare peste tot. Cam acestea sunt subiectele cele mai des întâlnite pe micile ecrane, pe rețelele de socializare, pe site-urile de știri și în ziarele de actualitate. Sunt prezentate ca și cum ar fi elementele ce caracterizează societatea contemporană, în ansamblul ei, deși se referă în mod vădit la o minoritate care se pretează la tipurile de activități negative enumerate mai sus. Fiind promovate și prezentate în mod repetat, pe toate căile de informare în masă puse la dispoziție de lumea contemporană, ajungem să credem că acesta este adevărul: că tot ce ne înconjoară este imoral, corupt, putred. Începem să credem că nu mai avem scăpare, că trăim într-o societate bolnavă și dezvoltăm din ce în ce mai multe gânduri negative în ceea ce privește viața noastră. Ajungem să credem că munca cinstită nu merită, că visele noastre nu se vor împlini niciodată, că nu mai există moralitate, că degeaba sperăm, că niciodată nu vom avea suficienți bani, că nu vom cunoaște fericirea, dragostea, împlinirea personală. Nu mai credem în viitor, devenim depresivi, negativiști și odată cu acest set de credințe și viața noastră devine tristă, nesatisfăcătoare, mereu amară. Este firesc să se întâmple așa odată ce mintea noastră nu procesează nicio informație pozitivă.
Gândurile negative sunt ca o otravă. Nu ne permit să mai facem nimic odată ce au pus stăpânire pe noi. Trăim doar pentru că respirăm, nu pentru că viața noastră ar mai avea un sens. În loc de soluții, vedem doar probleme, în loc să ne bucurăm de ce avem, ne întristăm uitându-ne la ce au alții, refuzăm să vedem oportunitățile care ni le oferă soarta, ne temem și de umbra noastră, darămite să îndrăznim să facem altceva ca să ne schimbăm viața. Ne încăpățânăm să credem că făcând același lucru în mod repetat, vom obține alte rezultate. Niciodată nu se va întâmpla asta. Optimistul în schimb are o altă perspectivă asupra vieții. El știe că există alternative și nu se teme să le încerce. Dacă dă greș, nu este o tragedie, ci este o lecție care îi va folosi pe viitor. Imaginația lui funcționează la capacitate maximă și nu crede în imposibil. Se bucură de ce îi oferă viața, se bucură de cei din jurul său și mereu găsește soluții. Tristețea nu stă cu el la masă iar oportunitățile nu sunt trecute cu vederea, ci sunt salutate cu mult respect. Orice oportunitate este o șansă de a învăța ceva, iar banii sunt mereu pe locul trei. Pe locul întâi este familia, de fiecare dată. Optimistul își hrănește mintea numai cu informații pozitive, pentru că numai astea îl fac să meargă înainte, numai astea îl ajută să privească greutățile ca pe provocări, nu ca pe niște probleme, numai gândirea pozitivă îl ajută să cunoască succesul. Și în fond, se întâmplă mult mai multe lucruri frumoase și bune în jurul nostru, decât cele negative, numai că cele din urmă sunt promovate cu prioritate de cei care ne vor slugi. E mult mai ușor să manipulezi oamenii care nu cred în nimic, decât pe cei care cred în ei însăși.
Lasa un raspuns