SONETUL ISPITEI
in memoriam Mihai Codreanu
Ispito-s uluit de-mi ieşi în cale
Suavă, în întreaga ta splendoare,
La fel ca neasemuita floare
Păstrată în ierbare speciale.
Îmi faci provocator şi o favoare,
În visurile-mi confidenţiale,
De-a-ţi oferi poziţii, chiar centrale,
Într-un album cu zâne „de onoare”.
Fiind cu gândul spre măreţe fapte,
Vrăjit şi de corola de petale,
Clasorului îi dau mereu târcoale.
Să nu te pierd te-am prins şi c-o atelă,
Că-s hotărât să mă însor la noapte,
Să fiu legat pe veci de-o imortelă.
OPTIMISM
in memoriam Mihai Codreanu
De-ai şti, speranţă, cât de rău îmi pare
Că ai plecat discret de lângă mine,
Eram în siguranţă lângă tine,
Dar te-am tratat cu multă nepăsare.
E soarta omului când dă de bine
Şi se complace într-o delăsare,
Cu greu avântul firav mai răsare
De n-ai acea încredere de sine.
În starea asta cam nedefinită
Mă mai îndeamnă câte o dorinţă
Să vindec rana-adâncă, nedorită.
Că-n mine este totul cu putinţă
Şi fără de suspine ori regrete
Voi sparge-al scepticismului perete!
Lasa un raspuns