La începutul anilor 1940 populația Sucevei abia depășea 10.000 de locuitori. 20 de ani mai târziu, în plină eră comunistă populația a crescut de 4 ori, iar în următorii 20 de ani aceasta a crescut constant până a ajuns la finele anilor 1980 la peste 100.000 de mii de locuitori.

Fabricile din Lunca Sucevei au fost un pol al industriei româneștiAceastă dezvoltare explozivă a avut un singur pilon de spijin – industria. Lunca Sucevei, teren mlăștinos și plin de trestii, așa cum îl numește chiar unul din cei mai bătrâni locuitori ai orașului, a devenit în doar 20 de ani polul industriei românești.

Dacă săptămâna trecută am vorbit despre fabrica de textile Zimbrul, astăzi a venit rândul zonei industriale din Lunca Sucevei care, în momentele sale de glorie, aduna în fiecare zi peste 15.000 de muncitori.

CPL, CCH, IUPS, IMUS, IRA, IFA au devenit prescurtări pe care cei trecuți de prima tinerețe le știu ca pe „Tatăl nostru”, pentru că mare parte din ei au lucrat la una dintre aceste intreprinderi. În anii 1970, CCH (Combinatul de Celuloză și Hârtie) era cunoscut nu doar în regiune – devenise cel mai mare producător de hârtie din țară, și al doilea la producția de celuloză.

CPL (Combinatul de prelucrare a lemnului) a fost locul de muncă a peste 3.000 de angajați care scoteau pe porțile uzinei mii de piese de mobilier, zilnic, marea majoritate pentru export. Cu toate acestea, dacă ar fi să trecem pragul a 10 apartamente sucevene ale foștilor angajați CPL, în cel puțin 2 din ele am găsi măcar un scaun produs acolo, acum mai bine de 20 de ani.

Întreprinderea de Reparații Auto, Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb, Întreprinderea de Mașini Unelte adunau la un moment dat peste 8.500 de muncitori, calificați în mecanică pentru utilaje, mașini sau unelte. Pentru că numărul era foarte mare față de cererea de producție, timpul petrecut la serviciu a fost materializat în tot felul de motoare și unelte inventate, îmbunătățite sau refăcute de personalul uzinelor.

Cu toată această glorie și faimă, toți acești mastodonți aveau un defect major – sustenabilitatea. Odată cu dipariția comnismului, uriașele întreprinderi s-au dovedit greu de întreținut, drept pentru care disponibilizările nu au urmat să apară. În mai puțin de 10 ani, mii de muncitori au devenit șomeri care, deși calificați pentru anumite domenii, nu mai aveau posibilitatea unui loc de muncă în aceeași specializare.

Mastodonții arhitectonici s-au privatizat rapid și mare parte din ei s-au transformat în alt tip de mastodonți  – „dinozauri comerciali” care încă înghit părți importante din orașul nostru.

În locul CPL acum mergem la cumpărături în Shopping City Suceava, iar dacă nu ne place, mergem câteva sute de metri către fostul turn IFA, unde găsim Iullius Mall.

Medicii și asistentele din policlinica Bethesda au luat locul miilor de mecanici și ingineri ce au lucrat zeci de ani la IRA, în timp ce IMUS încă așteaptă, prăfuită, să fie cumpărată de cineva cu buzunar adânc.

Zilnic, mii de suceveni trec pe lângă fostele uzine, și mulți dintre ei își amintesc, poate cu regret, când mergeau la serviciu acolo. Un lucru e sigur, Suceava s-a ridicat pe spatele industriei și acum abia își găsește locul în oceanul comercial ce parcă nu reușește să ne redea „viața liniștită” de dinainte de 1989.

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.