Desfăşurarea activităţilor economice de către titularii întreprinderilor familiale este reglementată în legislaţia autohtonă prin intermediul Ordonanţei de urgenţă nr. 44/2008, act normativ care stabileşte şi condiţiile în care funcţionează o persoană fizică autorizată (PFA) sau o întreprindere individuală. Întreprinderea familială este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa. Întreprinderea familială este constituită din 2 sau mai mulţi membri ai unei familii.
Reprezentantul întreprinderii familiale are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice. În cazul în care acesta nu formulează cererea în termen de 7 zile de la încheierea acordului de constituire, oricare membru al întreprinderii familiale poate să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării. Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, şi poate colabora cu alte PFA, cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic. Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a organizat întreprinderea individuală. Acesta este asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege. Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.
Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), activitatea unui profesionist, titular al unei întreprinderi familiale, se compune din numele familiei sau a reprezentantului acesteia, la care se adaugă sintagma „Întreprindere familială”. La fel ca şi în cazul înmatriculării altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, prima etapă în procedura de înfiinţare a unei întreprinderi familiale o reprezintă rezervarea denumirii, prin depunerea la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă , în original, şi achitarea taxei de registru la casierie. Odată obţinută dovada rezervării denumirii, aceasta este valabilă timp de trei luni şi va fi ataşată dosarului de înregistrare. În cazul în care procedura de înmatriculare a entităţii nu este finalizată în acest interval de timp, documentul îşi pierde valabilitatea, astfel încât solicitantul trebuie să ceară o nouă rezervare de denumire şi să achite taxele aferente.
Apoi, reprezentatul IF trebuie să aibă un sediu profesional declarat, adică să facă dovada că deţine un sediu social. Acest lucru se face prin ataşarea la dosarul de înregistrare a documentului care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social, respectiv: contract de vânzare-cumpărare (dacă solicitantul este şi proprietarul imobilului unde este declarat sediul social) sau contract de comodat/închiriere, în cazul în care spaţiul este închiriat. Potrivit ONRC, pentru sediul profesional al unei IF, la fel ca în cazul unei PFA sau a unei II, actul care atestă dreptul de folosinţă trebuie prezentat în original sau copie legalizată. Dacă sediul social al asociaţiei este stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de aprobarea vecinilor cu pereţi comuni şi a asociaţiei de locatari, prin care aceştia îşi dau acordul ca spaţiul respectiv să fie transformat într-un spaţiu cu destinaţie de sediul social. Pe lângă cererea de înregistrare, dosarul pentru constituirea unei IF, care se depune la oficiul registrului comerţului în raza căruia titularul îşi stabileşte sediul profesional, la ghişeu, prin corespondenţă sau prin biroul de asistenţă şi reprezentare din cadrul primăriilor, va mai cuprinde următoarele documente:
- dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei;
- cartea de identitate sau paşaportul fiecărui membru, în copie conformă cu originalul;
- anexa 1 privind înregistrarea fiscală;
- documente care atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional/punctelor de lucru – original sau copie legalizată, aşa cum deja am precizat;
- dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă (completat pe formular-tip, original);
- specimenul de semnătură al reprezentantului IF – original. Acesta se depune la oficiul registrului comerţului (ORC) odată cu cererea de înregistrare şi poate fi dat în faţa notarului public, în formă legalizată, ori în faţa directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
- declarația pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționare prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii ;
- după caz: precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înţelege să afecteze folosinţa spaţiului în vederea stabilirii sediului profesional sau documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declaraţie pe proprie răspundere).
- documentele care atestă pregătirea profesională sau documentele care atestă experienţa profesională, în copie.
Lasa un raspuns