de Dragoş Huţuleac
În România, adevărul vine întotdeauna cu întârziere. În iulie 2025, el va veni sub forma unor facturi majorate, a unei economii sufocate și a unei societăți din ce în ce mai polarizate. Liberalizarea totală a prețurilor la energie nu este doar o măsură tehnică. Este un test de rezistență pentru milioane de români care trăiesc deja pe marginea prăpastiei economice.
În spatele discursului despre tranziție verde, sustenabilitate și viitorul planetei, se ascunde o realitate cinică: nota de plată e achitată, ca întotdeauna, de cei mai vulnerabili. Și mai grav, ni se spune că e pentru binele nostru. Asta în timp ce marile corporații negociază reduceri și subvenții pentru „investiții verzi”, oamenii de rând vor învăța să stingă mai repede becul, să renunțe la încălzirea centrală și, în destul multe cazuri, să aleagă între mâncare și curent.
Social, urmează o explozie de tensiuni. Clasa de mijloc și așa fragilă, va fi cea mai lovită. Nu pentru că are prea mult, ci pentru că are prea puțin ca să fie considerată bogată și prea mult ca să primească ajutor. Părinți care își cresc copiii singuri, tineri cu rate, vârstnici activi, absolut toți vor fi luaţi în colimatorul noilor măsuri. În același timp, zonele rurale și comunitățile defavorizate vor deveni și mai dependente de ajutoare, întărind cercul vicios al sărăciei.
Politic, e rețeta perfectă pentru radicalizare. Într-o țară obosită de promisiuni neonorate și soluții pe hârtie, orice discurs care promite „scoaterea țării din jugul Bruxelles-ului” va prinde rădăcini. Pentru că atunci când facturile sunt duble și frigul bate la ușă, nu mai contează nuanțele ideologice. Contează doar supraviețuirea.
Economic, vom vedea o dublă presiune: pe de o parte, creșterea costurilor va afecta competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii. Pe de altă parte, consumul intern va scădea drastic, afectând lanțul de aprovizionare și stabilitatea locurilor de muncă. O spirală periculoasă care va fi greu de oprit fără intervenții masive și reale, nu doar declarative.
Dincolo de ironia politică și sarcasmul justificat, în fața noastră nu se află doar o criză energetică. Se află un moment de răscruce pentru România. O țară care a fost obișnuită cu improvizații va trebui, pentru prima dată în decenii, să decidă dacă vrea să fie condusă de profesioniști sau de scamatori, de viziune sau de PR. Pentru că într-un stat în care energia devine un lux, democrația nu mai e decât o iluzie luminată intermitent.
Lasa un raspuns