Uneori, bucuria sufletească nu ține de foame. Singura mulțumire cu adevărat importantă e că nu am șef sau un program fix. Nu e vorba de sărăcie, e vorba că veniturile rămân oarecum constante iar cheltuielile se înmulțesc, de cele mai multe ori total neprevăzut. Pe o piață în care sunt tot mai mulți scriitori decât cititori, e lucru grozav să poți supraviețui cu ajutorul literelor. Să te sprijini de cuvinte și cu ajutorul lor să-ți construiești un destin e o mare provocare. Înoți împotriva curentului zi de zi, iar pe la o bucată numai experiența și dragostea față de ce faci te mai mențin la suprafață. Mai e și calitatea scriiturii care mai are un cuvânt de spus. Partea vomitativă e că de cele mai multe ori, trebuie să oferi cantitate. Mi s-a propus mai acum vreo lună, să scriu zilnic câte 2 articole a 1.500 de cuvinte, cu 600 de lei pe lună… și să am și program fix! Asta era o ofertă part-time. Mi s-a făcut brusc scârbă și gândindu-mă la angajații full-time ai firmei respective, efectiv mi-a venit să vomit gândindu-mă că muncesc acolo scriind undeva la 6.000 de cuvinte, între 8-10 ore/ zi pentru 1.200 de lei. Mai bine salahor! Chestia ironică e că cei mai mulți bani în firma respectivă veneau tocmai de pe urma talentului acelor (încă) tineri, dar nu, nu se cuvenea să fie mai bine plătiți decât cei de la departamentul de vânzări! Culmea e că nici ei nu realizau cât valorează și păreau extrem de mulțumiți de ce li se întâmplă. Totuși, dacă numai o zi s-ar fi hotărât să intre în grevă, activitatea firmei respective ar fi fost definitiv compromisă, în timp ce tipii de la vânzări ar fi putut să stea liniștiți o săptămână acasă, pentru că firma tot ar fi funcționat fără ei în timpul acesta.
E drept că zilele următoare voi munci mai mult. E drept că timpul meu liber, la care țin atât de mult, se va subția considerabil, dar niciodată nu voi accepta să fiu sclavul cuiva. Nimeni nu trebuie să-și vândă abilitățile pe nimic. Un om talentat, în orice domeniu, în orice activitate, trebuie să fie conștient că se poate întreține pe el și familia sa prin propriile forțe, fiind mereu remunerat corespunzător pentru activitatea prestată. Va fi mai complicat, dar garantat mai puțin frustrant. Angajarea trebuie să fie o opțiune, nu o necesitate! Nu zic că nu trebuie să lucrezi pentru cineva. În fond, îți vinzi serviciile. Dar una e să poți pune tu prețul pentru cât valorezi și alta e să-ți facă altcineva prețul pentru cât valorezi. Când veniturile tale ajung să depindă de altcineva decât de tine însuți, nu prea mai ești un om liber. Un om liber are prea puține frustrări, cel mai adesea copilărești, din acest motiv poate fi fericit. Ține la fericirea ta și chiar dacă vei avea o viață complicată, măcar nu va fi plictisitoare sau umilitoare.
Lasa un raspuns