Aș scrie despre Brexit instinctiv, știind sigur că e un subiect care interesează, dar efectiv nu știu ce să zic. Nu găsesc nimic extraordinar în decizia englezilor, atâta doar că m-au luat prin surprindere și, urmărind ce se întâmplă în media britanică, îmi pare că s-au luat și ei prin surprindere. Din punct de vedere personal, eventuala ieșire a Marii Britanii din UE, nu-mi pare o tragedie a veacului, după cum încearcă să o prezinte televiziunile, radiourile și ziarele din România și nu numai. E o treabă la fel de firească ca intrarea Regatului Unit în EU. Au intrat, au văzut cum e, o perioadă le-au plăcut avantajele existente în cadrul acestei uniuni, au obținut mai multe avantaje, apoi nu le-au mai agreat și au zis: Pa! Atât!

Era firesc și de așteptat ca Lira să scadă în urma acestei decizii, dar la fel de normal aceasta se va aprecia lunile următoare. Garantez! Poporul englez va trăi la fel de bine fără Uniunea Europeană, la fel cum UE își va vedea de treabă mai departe la fel de bine fără Anglia. Singura chestie mai nasoală pentru englezi e că în mod cert se va încerca o izolare a Marii Britanii pe scena internațională în lunile, poate chiar anii care vor veni, pe principiul: cine va mai face ca ei, ca ei să pățească. Dar până atunci mai este cale lungă…

În primul rând, trebuie ca Parlamentul britanic să ratifice referendumul respectiv. Nu cred că o va face! Ar risca desprinderea Irlandei și a Scoției care au optat pentru rămânerea în UE. Pe lângă asta, mai trebuie luat în considerare și faptul că diferența de procente între „Yes” și „No” nu e atât de însemnată încât să nu se aștepte la manifestări sociale de anvergură, nu foarte comod de gestionat de către autorități. Pe lângă aceste procente, mai există un procent din populația totală a Angliei care nu s-a prezentat la vot și care, dacă ar fi făcut-o, probabil că ar fi schimbat rezultatul final. Nu-i poți neglija atunci când vine vorba de luarea unei decizii atât de controversate.

În al doilea rând, Anglia este națiunea cea mai favorizată din Uniunea Europeană. Cam așa cum sunt maghiarii în România. Adică primesc mai totul cu „rugămintea” de a nu face agitație. Fără îndoială, Marea Britanie a avut permanent un statut privilegiat în Uniunea Europeană, refuzând să devină membră a zonei euro şi a Spaţiului de circulaţie fără frontiere Schengen. De aproape zece ani, Marea Britanie a optat să facă excepţie şi de la aplicarea Cartei UE pentru Drepturi Fundamentale, astfel că instanţele britanice nu au ca referinţă cadrul juridic european. De asemenea, Londra are un statut special şi în privinţa contribuţiilor la bugetul comunitar. În contextul crizei economice şi financiare din zona euro şi pe fondul imigraţiei, Marea Britanie a început, de câţiva ani, să formuleze solicitări pentru avantaje suplimentare în relaţia cu Uniunea Europeană, premierul David Cameron obținând, în februarie, un nou „statut special” al ţării în această Uniune. Nu cred să le convină să piardă toate astea de-odată. Efectul pe termen scurt ar fi prea năucitor pentru populația de rând, deși pe termen lung, totul ar reveni la normal fără eforturi deosebite.

Nu, Brexitul nu e o tragedie!… e un spectacol ceva mai elaborat decât incendierea Romei…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.