- Procedura specifică în conformitate cu legislația din Franța
Procedura penală franceză, prin legea 2004/204 din 2004[1] referitoare la adaptarea actului de justiție la evoluțiile criminalității, a operat o reformă marcantă.
Acest text a suscitat vii discuții după ce a fost examinat de două ori de fiecare cameră a Consiliului Constituțional, apoi supus unei comisii mixte paritare, înaintea unui ultim examen făcut de parlamentari.[2]
Textul de lege prevede care sunt tehnicile modeme de investigații care pot fi autorizate în lupta împotriva criminalității precum și care sunt categoriile de infracțiuni pentru care pot fi autorizate aceste proceduri particulare.
Astfel, conform art. 706-73 din lege, pot fi autorizate procedurile particulare aplicabile delincvenței și criminalității organizate, în cazul săvârșirii următoarelor 15 infracțiuni:
- omoruri comise în grup organizat;
- tortură și acte de barbarie, comise în grup organizat;
- infracțiuni și delicte de trafic de stupefiante;
- infracțiuni și delicte de sechestrare de persoane, comise în grup organizat;
- infracțiuni și delicte de trafic de persoane;
- infracțiuni și delicte de proxenetism;
- furturi în grup organizat;
- infracțiuni agravate de extorcare;
- infracțiuni de distrugere, degradare și deteriorare a unui bun, comise în grup organizat;
- infracțiuni în materie de fals de monedă;
- infracțiuni si delicte constituind acte de terrorism
- infracțiuni și delicte în legătură cu traficul de arme;
- delicte referitoare la sprijinul la intrarea, circulația și șederea nelegală a unui străin în Franța, comis în grup organizat;
- delicte de spălare a banilor;
- delicte de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni atunci când au ca obiect pregătirea săvârșirii vreunei infracțiuni de la punctele 1-14;
Art. 706-81 din aceeași lege prevede că, atunci când necesitatea anchetei, sau legea, referitoare la una din crimele sau delictele care intră în sfera de aplicare a art. 706-73, o justifică, procurorul Republicii sau, după avizul acestui magistrat, judecătorul de instrucție sesizat, pot autoriza, să se procedeze sub controlul lor, la o operațiune de infiltrare.
Infiltrarea constă, în activitatea unui ofițer sau agent de poliție judiciară special desemnat în condițiile fixate de decret care acționează sub responsabilitatea unui ofițer de poliție judiciară însărcinat să coordoneze operațiunea, pentru supravegherea persoanelor suspecte de comiterea unei infracțiuni sau a unui delict în curs de desfășurare, împreună cu aceste persoane, ca un coautor sau complice.
Ofițerul sau agentul de poliție judiciară este autorizat să facă uz de o identitate de împrumut și să comită, dacă e necesar, anumite acte prevăzute expres în textul de lege.[3]
Sub sancțiunea nulității, autorizația acordată este eliberată în scris si trebuie să fie argumentată în mod special. Autorizația menționează infracțiunile care justifică utilizarea acestei proceduri și identitatea ofițerului de poliție judiciară sub responsabilitatea care execută operațiunea. Operațiunea sub acoperire nu poate depăși patru luni și poate fi prelungită în aceleași condiții de formă și durată.
În ce privește martorii anonimi, procedura penală franceză[4] prevede, referitor la atribuirea statutului de anonimat unui martor în cadrul procesului penal, că, în cadrul procedurii, cu titlu excepțional, audierea unui martor poate fi făcută sub statutul de anonimat cu condiția ca martorul să fie susceptibil să aducă elemente probatorii care să intereseze procedura iar audierea cu identitate reală a acestuia ar putea să-i pună în pericol viața sau integritatea fizică a sa, a membrilor de familie sau a urmașilor acestuia.
În acest spirit, aici, legiuitorul a autorizat, prin legea din 21 ianuarie 1995, posibilitatea pentru martori de a declara, ca domiciliu, adresa comisariatului sau au brigăzii de jandarmerie căreia îi este acordată ancheta. Această dispoziție legală, derogatorie de la principiul enunțat mai sus după care adevărata adresă a martorului trebuie să figureze în dosar, are drept scop acela de a interzice ca presiunile psihice sau morale ori represaliile, să fie exercitate asupra persoanelor a căror mărturie este susceptibilă de a permite manifestarea adevărului.
Pentru aceleași rațiuni, magistratul instructor ar putea lua și dispoziții practice care să permită o ascultare contradictorie, în cursul căreia prevenitul să nu vadă martorul, dar să fie în măsură să reacționeze direct și personal la declarațiile sale.
Procedura penală franceză[5] este însă mult mai tranșantă în ce privește protecția identității investigatorului sub acoperire. Astfel, numai ofițerii de poliție judiciară sub responsabilitatea cărora se desfășoară o activitate sub acoperire din domeniul criminalității organizate pot fi ascultați ca martor. Agenții care au participat efectiv la operațiunea sub acoperire nu pot fi ascultați ca martor.
Textul prevede că întrebările puse de acuzat nu pot duce la dezvăluirea identității agentului de poliție , care trebuie să rămână secretă, aceleași reguli fiind aplicabile și agenților vamali care au participat efectiv la operațiunea sub acoperire.
Totuși, art. 706-87, prevede că nici o condamnare nu poate fi pronunțată numai pe baza declarației făcută de agentul sau ofițerul de poliție judiciară care a participat la o operațiune de infiltrare, dispozițiile acestui articol nefiind totuși aplicabile atunci când ofițerii sau agenții de poliție judiciară depun declarație cu identitatea lor reală.
Identitatea reală a ofițerilor sau agenților de poliție judiciară care au efectuat infiltrarea nu trebuie să fie dezvăluită în nici un stadiu al procedurii sub sancțiunea, în cazul dezvăluirii, a 5 ani de închisoare și 75.000 euro amendă.
Dacă prin dezvăluirea identității investigatorilor sub acoperire s-au produs violențe și lovituri față de aceste persoane, față de rudele sale, copiii și ascendenții direcți, pedeapsa este de 7 ani închisoare și 100.000 euro amendă.
Dacă prin dezvăluirea identității investigatorilor sub acoperire s-a cauzat moartea acestor persoane, a rudelor, copiilor și ascendenților direcți, pedeapsa poate fi de până la 10 ani închisoare și până la 150000 euro amendă.
Definiția infiltrării prevăzută de art. 706-81 din lege[6] a fost criticată în doctrina penală franceză. Astfel[7], s-a opinat că definiția este defectuoasă și că în realitate infiltrarea ar trebui să fie definită ca „actul prin care un ofițer sau agent de poliție judiciară, intră într-o echipă de delicvenți în scopul urmăririi acțiunilor acestora și a colectării indiciilor necesare stabilirii vinovăției acestora si la nevoie să comită infracțiuni.”
Procedura penală franceză prevede prin lege specială și o altă formă de investigare sub acoperire denumită „ cyberpatrouilles” , folosită la începutul constatării infracțiunilor prevăzute la articolele 227-18 – 227-24.[8]
Această dispoziție permite unui agent sau ofițer de poliție judiciară anume desemnat, și care acționează sub controlul unui judecător în timpul anchetei sau care pune în aplicare o comisie rogatorie, să participe sub un pseudonim la schimburi electronice și să intre astfel în contact cu persoanele susceptibile de a fi autorii unor infracțiuni sexuale și să extragă, să transmită răspunsuri unei cereri exprese, să primească și să conserve conținutul ilicit în anumite condiții
Dar trebuie observat că aceste acte nu pot constitui o „ incitare” la comiterea acestor infracțiuni, sub sancțiunea nulității.[9]
Mai multe decizii au stabilit că elementele probatorii au fost obținute astfel de către agenți prin provocare la comiterea de infracțiuni.
Decizia nr. 08-81.045 din 04.06.2008[10] a Curții de Casație franceze a casat o hotărâre a Curții de Apel din 26 septembrie 2006 care admisese elemente de probă obținute grație unei provocări polițienești, considerând că principiul loialității probelor enunțat atât prin art. 6-1 al Convenției Europene pentru drepturile omului, cât și prin articolul preliminar al codului de procedură penală francez, exclud recurgerea la aceste procedee.
În acest caz, poliția franceză a fost informată de vama americană că un internaut rezident francez, s-a conectat la un site de pedopomografîe creat și exploatat de poliția din New York. Pe baza acestei informații s-a efectuat o percheziție la domiciliul acestuia și s-au ridicat imagini pornografice cu minori.
S-a motivat casarea prin faptul că deținerea imaginilor era anterioară conexiunii la acel site creat de poliția americană, astfel că operațiunea autorităților americane constituie numai mijlocul de a dezvălui o infracțiune preexistentă.
De asemenea s-a motivat că autoritățile americane care au creat acel site au provocat la comiterea infracțiunii, creând condițiile de realizare ale acesteia. Curtea Supremă a dorit să confere o dimensiune transnațională protecției asigurate potrivit principiului loialității probelor. Mai mult, decizia a dat de înțeles că această cerință tinde astăzi să aibă un rol esențial asupra legalității. Curtea dorește să lărgească câmpul de aplicare a principiului loialității elementelor de probă obținute în străinătate. Ea a ales să nu se subordoneze aplicării principiului loialității la locul geografic al acțiunii neloiale a polițiștilor.[11]
Pentru a realiza acest lucru, ea a evaluat intensitatea legăturii între două evenimente procedurale și a demonstrat că percheziția realizată în Franța este indisolubilă cu informația comunicată de poliția americană .
În scopul realizării calificate a operațiunilor sub acoperire, legiuitorul francez a reglementat prin Decretul nr. 2004-1026 din 29.029.2004 [12] înființarea unei structuri specializate. Astfel, s-a creat în cadrul Direcției centrale de poliție judiciară un serviciu ministerial de asistență tehnică compus din funcționari de poliție, militari, jandarmi și agenți de vamă.
Acest serviciu este însărcinat cu punerea la dispoziția organelor de anchetă a agenților sub acoperire, cu asistența tehnică a operațiunilor sub acoperire definite de codul de procedură penală și codul vamal, și de centralizarea informațiilor obținute din aceste operațiuni conduse de vamă, poliție sau jandarmeria națională. Textul de lege mai stabilește că au competență să facă parte din această structură calificată numai polițiștii judiciari din poliția națională sau din unitățile jandarmeriei naționale precum și agenții din administrația vămilor anume desemnați să efectueze ancheta.
Desemnarea, propunerea pentru a face parte din această structură o face Procurorul General al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Paris cu avizul favorabil, după caz, al Directorului Poliției Naționale, Directorul General al Jandarmeriei Naționale sau Directorul General al Vămilor.
Serviciile, unitățile și organismele enumerate la art. 706-99[13] C.pr.pen. francez, care pot să solicite operațiuni de instalare de dispozitive tehnice, menționate la art. 706-96[14] sunt:
- direcția centrală a poliției judiciare și direcțiile sale interregionale și regionale;
- direcția centrală de informații generale;
- oficiile centrale de poliție judiciară;
- unitățile de cercetare, asistentă si intervenție;
- grupele de intervenție ale poliției naționale;
- subdirecțiile poliției judiciare ale jandarmeriei naționale;
- secțiile de cercetare și grupele de securitate și intervenție ale jandarmeriei naționale;
Activitatea și modul de autorizare al operațiunilor sub acoperire este prevăzută și în Codul Vamal al Republicii Franceze la titlul II, secțiunea 7, art.76 bis[15] care prevede că atunci când investigațiile o justifică și înainte de constatarea infracțiunilor vamale de import, export sau de deținere de substanțe sau plante clasate ca și stupefiante, de contrabandă cu tutun prelucrat, alcool și băuturi spirtoase, pentru identificarea autorilor și complicilor acestor infracțiuni, procurorul republicii poate să autorizeze sub controlul său o operațiune de infiltrare.
Textul de lege prevede și o definiție asemănătoare cu cea din codul de procedură penală: ”Infiltrarea reprezintă activitatea unui agent vamal, special autorizat, care acționează sub responsabilitatea unui agent de categorie A însărcinat cu coordonarea operațiunii, să supravegheze persoanele suspecte de comiterea unui delict vamal, prezentând-se acestora ca unul din coautori, complici sau interesat la săvârșirea infracțiunii. ”
Agentul vamal este astfel autorizat să facă uz de o identitate de împrumut și să comită dacă este necesar acțiunile prevăzute în definiție. Textul de lege prevede că aceste acțiuni nu pot să constituie o provocare la săvârșirea de infracțiuni.
Ca și activități, agentul vamal autorizat pentru o operațiune sub acoperire, poate, fără să fie tras la răspundere penală pe teritoriul național, să efectueze următoarele activități:
- primire, deținere, transport și livrare de substanțe, bunuri, produse, documente sau informații obținute din comiterea de infracțiuni;
- utilizarea sau punerea la dispoziția persoanelor care săvârșesc aceste infracțiuni, de mijloace de natură juridică, precum și mijloace de transport, depozite, locuințe și mijloace de telecomunicații.
Prevederile referitoare la durata autorizării și măsurile de protecție ale acestora sunt aceleași ca și în codul de procedură penală.
Totuși, chiar dacă interdicția provocării este clar stabilită de jurisprudența franceză, legiuitorul francez probează câte odată nevoia de a anula această interdicție a provocării. Astfel, conform art. 706-81 din legea 204-2004[16] din 09 martie 2004 privind adaptarea justiției la evoluția criminalității, actele investigatorilor sub acoperire nu pot constitui o instigare la comiterea de infracțiuni.
- Procedura specifică în conformitate cu legislația din Germania
Conform secțiunii 110 a din Codul de procedură penală german, investigatorii sub acoperire pot fi folosiți pentru a documenta săvârșirea unei infracțiuni în cazul în care există suficiente indicii concrete care arată că o infracțiune semnificativă a fost comisă, în următoarele situații:
- în domeniul comerțului ilegal cu droguri sau arme, a falsificării de bani sau a ștampilelor oficiale[17];
- în domeniul securității naționale (punctele 74 a și 120 din Actul de funcționare al instanțelor);
Conform art. 74a din Actul de funcționare al instanțelor[18] la instanțele regionale din districtul în care își are sediul o instanță superioară, competentă este instanța cu jurisdicție asupra următoarelor categorii de infracțiuni:
- infracțiuni împotriva păcii prevăzute de art. 80 Cod penal[19];
- punerea în pericol a statului democratic bazat pe statul de drept în cazurile de la pct. 84 – 86, pct. 87 – 90, secțiunea 90a subsecțiunea (3) și secțiunea 90b din Codul penal[20];
- punerea în pericol a apărării naționale în cazurile prevăzute în secțiunile 109d – 109g din Codul penal[21];
- încălcarea unei interdicții de către o organizație în cazurile de la punctul 129, de asemenea, coroborat cu punctul 129b subsecțiunea (1), din Codul penal și secțiunea 20 subsecțiunea (1), prima teză, numere de la 1 la 4, din Legea asociațiilor; acest lucru nu se aplică în cazul în care același act constituie o infracțiune în temeiul Legii Narcoticelor [22]
- răpire (secțiunea 234a din Codul penal)[23]
Secțiunea 120 din Actul de funcționare al instanțelor prevede că în materie penală, instanțele regionale superioare în raioanele în care guvernele landului au sediul lor trebuie să aibă competența de pe teritoriul landului dată pentru audiere și de a decide cazuri, în primă instanță care implică:
- crime împotriva păcii în cazurile de la punctul 80 din Codul penal;
- înaltă trădare[24]
- trădare și punerea în pericol a securității externe[25]
- atacul împotriva organelor și reprezentanților statelor străine[26]
- infracțiuni împotriva organelor constituționale[27]
- o încălcare a unei interdicții de către o organizație[28]
- neraportarea infracțiunilor în conformitate cu secțiunea 138 din Codul penal dacă nerespectarea acestei obligații se referă la o infracțiune care intră în competența instanței regionale superioare.
- în cadrul unei tranzacții comerciale sau a oricărui fel de tranzacție;
- de către un membru al unei bande sau într-o formă organizată.
Investigatorii sub acoperire pot fi, de asemenea, utilizați pentru a documenta anumite infracțiuni grave acolo unde există riscul ca acestea să se repete din perspectiva unor anumiți factori. Utilizarea lor este admisibilă numai dacă, documentarea săvârșirii infracțiunilor grave prin mijloacele normale nu oferă nici o perspectivă de succes sau s-ar îngreuna aflarea adevărului.
Investigatorii sub acoperire pot fi, de asemenea, folosiți pentru a documenta anumite infracțiuni grave acolo unde gravitatea face operațiunea necesară și unde alte măsuri nu oferă nici o perspectivă de succes. Investigatorii sub acoperire sunt funcționari în forțele de poliție care efectuează investigații folosind o identitate schimbată și de durată (legendă), care le este conferită.
Identitatea le dă dreptul să ia parte la tranzacții juridice prin folosirea legendei. In cazul în care este indispensabil, pentru construirea sau menținerea unei legende, documentele relevante pot fi întocmite, modificate și utilizate. Secțiunea 110 b din C.proc.pen. german prevede că utilizarea unui investigator sub acoperire va fi admisibilă numai după obținerea aprobării procurorului.
În circumstanțe deosebite și în cazul în care decizia Parchetului nu poate fi obținută în timp, o astfel de decizie trebuie să fie obținută fără întârziere. Măsura folosirii investigatorului sub acoperire va fi încheiată în cazul în care Procuratura nu-și dă acordul în termen de trei zile lucrătoare. Consimțământul se dă în scris și pentru o perioadă determinată. Prelungirile perioadei de autorizare vor fi admisibile prin asigurarea condițiilor pentru folosirea investigatorilor sub acoperire.
Folosirea investigatorilor sub acoperire cu privire la un anumit acuzat, sau care implică intrarea investigatorului sub acoperire în spații private care nu sunt, în general, accesibile necesită acordul unui judecător. In circumstanțe deosebite acordul procurorului este suficientă.
În cazul în care decizia procurorului nu pot fi obținută în timp, o astfel de decizie va fi obținut fără întârziere. Măsura va fi încetată în cazul în care instanța nu îsi dă acordul în termen de trei zile lucrătoare. Identitatea investigatorului sub acoperire trebuie ținută secretă chiar și după ce operațiunea sa încheiat. Procuratura și instanța responsabile pentru decizia de a consimți la folosirea
investigatorului sub acoperire pot solicita să le fie dezvăluită identitatea investigatorului.
În toate celelalte cazuri, menținerea caracterului secret al identității în cadrul procedurilor penale trebuie să fie admisibil în special dacă există motive să se teamă că dezvăluirea identității ar pune în pericol viața sau libertatea investigatorului, a membrilor de familie, sau ar pune în pericol utilizarea în continuare a investigatorului sub acoperire.
Textul de lege nu prevede clar dacă investigatorii sub acoperire pot fi audiați în instanță însă reglementările procedurale germane sunt clare.
Astfel, un exemplu de sistem mixt de procedură îl oferă Legea germană pentru protecția martorilor în cadrul audierilor în procedura penală și pentru îmbunătățirea condiției victimei din 10 aprilie 1998[29] intrată in vigoare la 30 aprilie 1998[30], care a modificat unele texte procedurale sau a introdus numeroase articole în cadrul Codului de Procedură German.[31].
După legea germană, audierea unui martor poate fi înregistrată pe bandă audio-video. Înregistrerea audierii trebuie efectuată în cazul persoanelor sub 16 ani, care au fost vătămate prin infracțiune sau atunci când martorul nu poate fi audiat în cadrul dezbaterii principale și înregistarera este necasară aflării adevărului.
Folosirea înregistrării audio-video este permisă numai în scopul desfășurării anchetei și pentru aflatea adevărului. Doctrina germană a subliniat că noul articol 58 lit.a C.proc.pen. german, astfel cum a fost modificat prin Legea din 01 aprilie 1998, permite înregistrarea întregii audieri a unui martor pe bandă audio-video.
Legea nu mai conține limitări în acest sens însă trebuie să înțelegem că înregistrarea devine, în principiu, obligatorie , dacă martorul audiat, vătămat prin fapta penală, este minor sub 16 ani și numai în măsura în care martorul nu poate fi audiat în cadrul dezbaterii principale, iar aflarea adevărului lasă să se întrevadă înregistrarea ca fiind necesară. Așa se explic de ce legea prevede și măsura distrugerii înregistrării dacă întrebuințarea acesteia nu mai este necesară.
Conform art. 168 lit.e Cod.proc.pen. german, dacă se constată existența unui pericol grav și iminent la adresa persoanei martorului în situația audierii sale în prezența celorlalți participanți la proces, pericol care nu poate fi înlăturat altfel, judecătorul va dispune audierea separată a martorului. în acest caz, audierea va fi trimisă audio-video.
Drepturile celorlalți la proces rămân, însă, neatinse. în temeiul art. 247 lit.a C.proc.pen german, dacă se constată existența unui pericol grav și iminent la adresa persoanei martorului în situația audierii sale în prezența celorlalți participanți la dezbaterea principală, pericolul nu poate fi înlăturat nici prin îndepărtarea acuzatului din sala de judecată, nici prin excluderea publicității, instanța poate dispune audierea martorului într-un alt loc decât sala de judecată.
Conform secțiunii 11 Oc C.proc.pen. german, investigatorii sub acoperire pot intra în spații private folosind legenda lor, cu acordul persoanei îndreptățite. Astfel de acord nu pot fi obținut prin orice pretenție la un drept de acces extins peste utilizarea legendei. In toate celelalte privințe, competențele investigatorului sub acoperire sunt reglementate de prezentul cod precum și prin alte dispoziții legale.
Secțiunea 110 d. referitoare la notificări, prevede că persoanele în ale căror spațiile, nefiind în general accesibile, au intrat investigatorii sub acoperire, vor fi notificate cu privire la operațiune de îndată ce acest lucru este posibil, fără a periclita scopul investigației, securitatea publică, viata sau integritatea altora, sau posibilitatea continuării folosirii investigatorului sub acoperire. Documentele referitoare la utilizarea investigatorilor sub acoperire vor fi păstrate la procurorul care a autorizat operațiunea.
Secțiunea 110 e referitoare la folosirea datelor si informațiilor obținute de investigator, prevede că datele cu caracter personal obținute de investigatorii sub acoperire pot fi utilizate ca probe în alte proceduri penale numai în măsura în care, în timpul evaluării acestor informații, au fost obținute date referitoare la săvârșirea uneia alte infracțiuni prevăzute la secțiunea 110a.
O comparație între normele procedurale germane și cele americane referitoare la modalitatea de obținere a probelor și la folosirea tehnicilor speciale de investigare a fost făcută de Jacqueline Ross în articolul ”Do Rules of Evidence Apply (Only) in the Courtroom? Deceptive Interrogation in the United States and Germany”.
Astfel, autorea arată că dacă Germania are reguli insuficiente pentru dovezile din procese, în schimb are reguli foarte bine definite în privința normelor probatorii de investigații. Ca și normele probatorii americane, normele probatorii germane transformă datele brute în dovezi, stabilind ce informații ajung mai departe și modalitatea în care acestea sunt formulate. Dar normele de investigare germane au această funcție într-un stadiu incipient în procesul penal. Având în vedere că în cadrul procedurii penale americane există o modalitate mai elaborată de protecție în cadrul procesului, normele americane referitoare la probe nu intră în aplicare până atunci.
Această diferență de raportare reflectă scopurile diferite pentru care SUA și Germania reglementează transformarea informațiilor în probe. Normele de investigare germane nu sunt făcute să influențeze necorespunzător juriul ci să protejeze drepturile persoanelor suspectate de infracțiuni.
Dar multe alte diferențe de sistem decurg din modul de strângere a probelor. Deoarece normele de probă germane intervin în momentul în care probele sunt adunate și formate mai degrabă decât în etapa ulterioară, atunci când aceasta a fost stabilită ca mărturie în instanță, aceste norme se aplică întregii game de suspecți penali, inclusiv a celor care pledează vinovat. Aici ele diferă de regulile curții americane unde acestea se aplică doar unui număr redus de apărători de suspecți penali care sunt trimiși în judecată.
Pentru a obține beneficii din normele referitoare la probatoriu, apărătorii americani trebuie să aleagă să meargă în proces și să renunțe de a pleda vinovat pentru a obține o pedeapsă cât mai mică. Și pentru că normele probatorii germane afectează mai repede mersul anchetei decât procesul, astfel de norme constrâng investigatorii mai degrabă decât pe cei aflați în litigiu.
Prin urmare, aplicarea lor nu are caracter public, fiind folositoare în sala de judecată în timp ce presupun un grad semnificativ de formare și de profesionalism în rândul poliției, precum și un grad mai mare de uniformitate și de transparență în procesul de investigare.
Intr-un studiu al Ministerului de Justiție German[32], se arată că modificările dispozițiilor care reglementează interceptarea telecomunicațiilor și a altor măsuri de investigație sub acoperire în cadrul procedurilor penale, modifică și îmbunătățesc în mod considerabil protecția legală a celor implicați. Legea ține cont de asemenea de cerințele Curții Constituționale Federale care a cerut protecție legislativă a vieții private atunci când sunt luate măsuri de interceptatare a telecomunicațiilor și de folosire a investigatorilor sub acoperire. De asemenea, au fost incluse dispozițiile Convenției Consiliului Europei privind criminalitatea cibernetică și Directiva UE privind păstrarea datelor în legislația națională.
Statul nu poate fără măsuri de investigare sub acoperire atunci când infracțiuni grave trebuie investigate și metodele convenționale nu au nici o perspectivă de succes. Curtea Federală Constituțională a subliniat în mod repetat nevoia incontestabilă a urmăririi penale efective și interesul public în stabilirea cât mai riguroasă posibilă a adevărului în urmărirea penală.
Atunci când vine vorba despre investigarea criminalității organizate, interceptarea telecomunicațiilor , de exemplu, este un instrument eficient și vital pentru autoritățile de urmărire penală. Oricum, deoarece măsurile muncii sub acoperire interferează cu drepturile fundamentale ale cetățenilor, trebuie să existe măsuri stricte privind legalitatea și siguranța în aplicarea lor.
În introducere, noile reguli stabilesc regulamente standardizate pentru aplicarea acestora, asigurând garanții procedurale și îmbunătățind posibilitatea celor vizați ca ulterior să demonstreze legalitatea măsurii examinate în sala de judecată.
BIBLIOGRAFIE
- Bertrand de Lamy – portant adaptation de la justice aux evolutions de la criminalite – Revue de science criminelle 2004;
- Buisson – Enquete preliminaire – octobre 2006 în www.dalloz.fr
- Feral Schuhl – La collecte de la preuve numerique en matiere penale – Actualite Juridique Penal 2009
- Jean-Raphael Demarchi – La loyaute de la preuve en procedure penale, outil transnational de protection du justiciable – Recueil Dalloz 2007
- Jacqueline Ross – ”Do Rules of Evidence Apply (Only) in the Courtroom? Deceptive Interrogation in the United States and Germany”
- Legea nr. 2004-204 du 9 mars 2004 referitoare la adaptarea actului de justiție la evoluțiile criminalității Publicată în Journal Officiel 59 / 2004 –legifrance.gouv.fr.
- Legea 2007-297 / 2007 referitoare la prevenirea unor delicte – legifrance.gouv.fr
- Legea 2011-267/2011- de orientare și programare a performanței securității interne – legifrance.gouv.fr
- Cod procedură penală francez
- Codul penal francez
- Codul vamal francez
- Codul de procedură penală german StPO intrat în vigoare la data de 07.04.1987 , versiunea publicată în Bundesgesetzblatt (BGBI.), astfel cum a fost modificat ultima dată prin articolul 3 din Actul din 30 iulie 2009 (Monitorul Oficial Federal German)
- Codul penal german
- Actul de funcționare al instanțelor Publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 9 mai 1975, modificată de articolul 9 subsecțiunea (1) din legea din 30 iulie 2009
- Actul armelor – Publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 11 octombrie 2002
- Legea consumului de droguri – publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 12 decembrie 2005
- Legea germană pentru protecția martorilor în cadrul audierilor în procedura penală și pentru îmbunătățirea condiției victimei din 10 aprilie 1998 Publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 30 aprilie 1998
- bmj.de – Federal Ministry Of Justice – Germany – Increased protection of fundamental rights in undercover investigative operations, Berlin, 18 April 2007
- legifrance.gouv.fr
[1] Publicată în Journal Officiel 59 / 2004 – legifrance.gouv.fr;
[2] Bertrand de Lamy – La loi nr. 2004-204 du 9 mars 2004 portant adaptation de la justice aux evolutions de la criminalite – Revue de science criminelle 2004
[3] Art. 706-82 din legea franceză 2004-204 din 09 martie 2004 prevede că ofițerul sau agentul de poliție judiciară autorizat pentru operațiunea de infiltrare, poate să săvârșească pe teritorial național, fără a fi tras la răspundere, următoarele acte:primire, deținere, transport, livrare a substanțelor, bunurilor, produselor, documentelor sau informațiilor extrase din comiterea infracțiunilor sau servind la comiterea acestor infracțiuni; utilizarea sau punerea la dispoziția persoanelor care săvârșesc aceste infracțiuni, a mijloacelor cu caracter juridic sau financiar, precum și mijloace de transport, depozite, găzduire, păstrare și telecomunicații; Conform art. 706-81, sub sancțiunea nulității, aceste acte nu pot constitui o provocare la comiterea de infracțiuni
[4] art. 706-57 â 706-62 Cod procedură penală francez.
[5] Art. 706-86, 706 – 81, 706-87 din c.proc.pen.francez și art. 65 bis IX din Codul vamal francez
[6] Legea 2007-297 / 2007 referitoare la prevenirea unor delicte – www.legifrance.gouv.fr
[7] J. Buisson – Enquete preliminaire – octobre 2006 în www.dalloz.fr
[8] Aceste infracțiuni prevăd pedepse între 5 și 12 ani de închisoare și amenzi cuprinse între 30.000 și 500.000 de euro pentru fapte în care persoanele majore folosesc sau atrag minori la săvârșirea unor infracțiuni : consum de băuturi alcoolice, trafic și deținere de droguri, comiteri de omoruri și jafuri, propuneri sexuale față de aceștia, difuzarea de fotografii sau imagini ori înregistrarea acestora și distribuirea lor dacă au caracter pornografic, exersarea de constrângeri și amenințări față de un minor pentru a obține avantaje sexuale, etc.
[9] C. Feral Schuhl – La collecte de la preuve numerique en matiere penale – Actualite Juridique Penal 2009 p. 115
[10] www.legifrance.gouv.fr
[11] Jean-Raphael Demarchi – La loyaute de la preuve en procedure penale, outil transnational de protection du justiciable – Recueil Dalloz 2007 p. 2012
[12] Referitor la modificarea Codului de procedură penală, pentru aplicarea art. 706-81 și următoarele, referitoare la
abilitarea agenților însărcinați să participe la operațiunile de infiltrare și a art. 706-99 relativ la sonorizarea și fixarea de imagini din anumite locuri sau din vehicule.
[13] Judecătorul de instrucție sau ofițerii de poliție judiciară, pot solicita unui serviciu, unități sau organism aflat sub autoritatea sau tutela Ministerului de Interne și care figurează pe lista stabilită prin decret, să procedeze la instalarea dispozitivelor tehnice prevăzute în art. 706-96;
[14] Atunci când necesitatea obținerii informațiilor privește o crimă sau un delict prevăzut în art. 706-73, judecătorul de instrucție poate, după avizul procurorului republicii, să autorizeze prin ordonanță motivată, ofițeri sau agenți de poliție judiciară, să instaleze un dispozitiv tehnic,fără acordul persoanelor vizate, având ca scop, captarea, fixarea, transmiterea și înregistrarea discuțiilor private sau confidențiale a unei sau mai multor persoane, în anumite locuri publice sau private ori în vehicule sau captarea de imagini cu una sau mai multe persoane aflate în locuri private. Faptul că operațiunile prevăzute în acest articol, se referă la alte infracțiuni decât cele vizate prin decizia judecătorului de instrucție, nu constituie o cauză de nulitate.
[15] Modificat prin legea 2011-267/2011- de orientare și programare a performanței securității interne
[16] Publicată în Journal Officiel 59 din 10 martie 2004 – www.legifrance.fr
[17] Infracțiuni prevăzute în Codul penal german în cap VIII Contrafacerea banilor și ștampilelor oficiale precum și la secțiunile 51,52,52a,53 și 54 din Actul armelor – Publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 11 octombrie 2002, modificată de articolul 3 subsecțiunea (5) din legea din 17 iulie 2009 precum și în capitolul XI din Legea consumului de droguri – publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 12 decembrie 2005, modificată de articolul 1 din ordonanța din 28 septembrie 2009
[18] Publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 9 mai 1975, modificată de articolul 9 subsecțiunea (1) din legea din 30 iulie 2009 și prin articolul 3 din Legea din 22 decembrie 2010 Publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 24 decembrie 2010
[19] Actele de pregătire ale unui război și instigarea la război sau la agresiune
[20] Secțiunea 84 – continuarea activității de către un partid politic, declarat neconstituțional; secțiunea 85 – încălcarea unei interdicții privind formarea unei asociații; secțiunea 86 – difuzarea de materiale de propagandă de organizațiile neconstituționale; secțiunea 86a – utilizarea simbolurilor de organizațiile neconstituționale; secțiunea 87 – acționarea ca un agent secret în scop de sabotaj; secțiunea 88 – sabotaj împotriva constituției; secțiunea 89 – exercitarea unei influențe anticonstituționale asupra forțelor armate și a forțelor de siguranță publică; secțiunea 89a – pregătirea unei infracțiuni grave care pune în pericol statul ; secțiunea 89b – stabilirea de contacte în scopul săvârșirii unei infracțiuni grave care pune în pericol statul; secțiunea 90 – defăimarea președintelui Federației; secțiunea 90a subsecțiunea (3) – defăimarea statului și a simbolurilor acestuia dacă autorul sprijină în mod intenționat defăimarea eforturilor pentru existența Republicii sau împotriva principiilor sale constituționale; secțiunea 90b – defăimarea organelor constituționale
[21] Secțiunea 109d-propagandă perturbatoare împotriva forțelor armate; secțiunea 109e – sabotaj împotriva mijloacelor de apărare; secțiunea 109f – activitatea de informații care pune în pericol securitatea națională; secțiunea 109g – fotografierea sau pictarea care pun în pericol securitatea națională;
[22] Secțiunea 129-formarea organizațiilor criminale; secțiunea 129b – organizații crminale și teroriste în afara granițelor tării;
[23] Prin uz de forță, înșelăciuni sau amenințare dar care se referă la scoaterea sau introducerea în țară a unor persoane, cu scopul solicitării de azil politic
[24] pct. 81-83 din Codul penal
[25] pct. 94 la 100 din Codul Penal), precum și infracțiuni penale în conformitate cu secțiunea 52 subsecțiunea (2) din Legea brevetelor, în conformitate cu secțiunea 9 subsecțiunea (2) din Actul de model de utilitate, coroborat cu pct. 52 subsecțiunea (2) din Legea brevetelor, sau în conformitate cu secțiunea 4 subsecțiunea (4) din Legea privind protecția semiconductorilor coroborat cu punctul 9 subsecțiunea (2) din Actul de model de utilitate și secțiunea 52 subsecțiunea (2) din Legea brevetelor
[26] secțiunea 102 din Codul penal
[27] în cazurile de la punctele 105 și 106 din Codul penal
[28] în conformitate cu pct. 129, de asemenea, coroborat cu punctul 129b subsecțiunea (1), din Codul penal,
[29] GESETZ Zum SCHUTZ VON Zeugen Bei vemehmungen im Strafverfhren und zur Verbesserung der Opferschtzes – Zeugenschutzgesetz vom 30.04.1998
[30] Publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) din 30 aprilie 1998
[31]StPO intrat în vigoare la data de 07.04.1987 , versiunea publicată în Bundesgesetzblatt (BGBI.), astfel cum a fost modificat ultima dată prin articolul 3 din Actul din 30 iulie 2009 (Monitorul Oficial Federal German)
[32] Federal Ministry Of Justice – Germany – Increased protection of fundamental rights in undercover investigative operations, Berlin, 18 April 2007 www.bmj.de
dr. Cristian MACSIM
Direcția Generală de Informații și Protecție Internă
Șef Serviciul Județean Suceava
Lasa un raspuns