Nu am fost niciodată un fan înrăit al președintelui Klaus Iohannis, iar acest lucru nu este un secret. Însă odată cu alegerea lui pe funcție, „democratic”, dacă așa se poate numi o campanie excelentă realizată de o echipă de consilieri experți în mediul on-line, m-am resemnat oarecum și am considerat că lucrurile se vor „așeza”. […]

Nu am fost niciodată un fan înrăit al președintelui Klaus Iohannis, iar acest lucru nu este un secret. Însă odată cu alegerea lui pe funcție, „democratic”, dacă așa se poate numi o campanie excelentă realizată de o echipă de consilieri experți în mediul on-line, m-am resemnat oarecum și am considerat că lucrurile se vor „așeza”. Temerile însă mi-au fost confirmate, iar votanții acestuia au început, după două luni, să-și regrete deciziile. Nu-mi rămâne decât să le cer, din nou, celor din disporă să vină acasă. Toți, pentru că au votul egal cu al meu, care trăiesc aici, însă se bucură de o viață altfel decât cea pe care o înfrunt eu zilnic. Cu toate acestea, în campania electorală au devenit extrem de acizi în ceea ce ne privește, în mod direct, pe noi, proștii care ne-am încăpățânat să nu părăsim granițele țării.

Trecând dincolo de discuția despre confrații mei de peste hotare care au decis pentru mine, îmi permit, în calitate de român, să îl întreb pe președintele ales al României, Klaus Iohannis: EȘTI BINE? Întrebarea nu vine dintr-o plictiseală cruntă, sau vreo dorință de dialog cu monosilabicul neamț, ci se leagă strâns de acțiunile lui de săptămâna trecută, acțiuni pe care le găsesc defăimătoare la adresa mea și a celorlalți suceveni.

Sigur știți deja faptul că Iohannis l-a decorat pe generalul Ioan Burlui cu ordinul „Bărbăție și Credință”, iar această onoare a fost primită cu brațele deschise de militar, în ciuda faptului că este conștient, în sinea lui, că nu ar merita așa ceva din nici un punct de vedere, însă mă întreb dacă președintele are cea mai vagă idee despre ce se întâmplă în țara asta, ce fac oamenii pe care el îi decorează, sau care sunt prioritățile lui de la Palatul Cotroceni?!

Scurt istoric al proaspătului decorat: Gen. Ioan Burlui, șef al ISU Suceava, avansat ca șef al IGSU, pleacă din această funcție de rușine că nu a reușit să gestioneze situația unui tragic eveniment aviatic din munții Apuseni. Au murit oameni din cauza unei gestionări eronate a acestei situații. Replica celebră a șefului unuia dintre cele mai importante Inspectorate din România: „la munte nu e ca la câmpie”. Rușinat de prostul management de care a dat dovadă, Burlui se întoarce la Suceava, unde demonstrează din nou, în cel puțin două evenimente, faptul că merită să iasă la pensie, nu să fie decorat de președinte. Incendiul de la Rozita, unde s-au ridicat mii de semne de întrebare, dar în răspunsurile șefului ISU Suceava au existat doar umeri ridicați, și incendiul de la Mănăstirea Sfântul Ioan, unde mașinile pompierilor suceveni au ajuns fără apă la eveniment. Ambele incendii au ras de pe fața pământului cele două clădiri, lăsând în urmă ochi înlăcrimați și regrete amarnice. Reacția generalului Burlui? „Am acționat…”.

Gafe după gafe, fără să mai amintim de investigațiile realizate de redacția SuceavaL!VE referitoare la ce se întâmplă în interiorul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Suceava, îl propulsează pe Burlui spre grațiile unui sistem în continuare corupt, de care oamenii simpli și cinstiți ai acestei țări se feresc. Încă puțin și vă vom întoarce spatele definitiv, domnule președinte.

Dacă mai aveți nevoie de nume sonore care să le decorați, cu siguranță consilierii dumneavoastră le vor identifica prin pușcăriile din România.

Deci, domnule președinte Iohannis, puteți duce această „pălărie”? Pentru că, în urma gafelor frecvente cu care m-ați obișnuit, îmi permit să mă întreb: IOHANNIS, EȘTI BINE?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.