Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a oficiat duminică Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, vorbind în omilia sa despre evanghelia zilei. El a subliniat că datornicii suntem fiecare dintre noi, iar stăpânul este Dumnezeu, a cărui iertare este infinită. Ne-o acordă, însă, în funcție de disponibilitatea noastră de a ierta.

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a explicat ce însemna cuantumul datoriei omului din parabolă: cei zece mii de talanți echivalau cu 436 de tone de argint sau, după alte estimări, cu 490 de tone de aur. „O cantitate incredibilă şi greu de suportat pentru o ţară, darămite pentru o singură persoană”, a spus el. „Dacă vă miră valoarea ei, textul nu precizează cum a ajuns acel datornic la o asemenea datorie.”

Cu alte cuvinte, aceasta simbolizează o datorie infinită, pe care omul nici măcar nu o poate plăti, căci el însuși nu valora atât dacă ar fi fost vândut ca sclav, a explicat ierarhul. La fel, și iertarea lui Dumnezeu este infinită.

„Interesant este faptul că, dintr-un parteneriat cu Dumnezeu, omul iese tot timpul câştigător. Paradoxal, lucrurile stau altfel în cazul parteneriatelor dintre oameni”, a continuat el, referindu-se la imposibilitatea datornicului iertat de a ierta datoria datornicului său mai mic.

„Sfântul Isaac Sirul spune şi că inima nemilostivă va rămâne continuu întunecată; doar milostenia alungă întunericul din lăuntrul sufletului. Din păcate, în loc să fi fructificat şansa care i s-a oferit, acel slujitor a lucrat în aşa fel încât darul milostivirii să-i fie revocat”, a menționat părintele arhiepiscop.

„Aş vrea să fac o precizare, şi anume aceea că iubirea de argint nu înseamnă doar iubirea de bani, ci şi iubirea de orice alt lucru; este un alt mod de închinare la idol”, a adăugat el.

Ierarhul a atras atenția că „parabola are o dimensiune eshatologică. Vizează Judecata de Apoi surprinsă în versetul 35: «Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre»”.

„Aşadar, iubiţi credincioşi, Stăpânul adus în discuţia parabolei este Dumnezeu, iar slugile datornice suntem noi. Toţi avem câte zece mii de talanţi debit la Dumnezeu. Ne naştem cu această datorie faţă de Dumnezeu”, a subliniat arhiepiscopul.

„Sunt două măsuri după care Dumnezeu conduce lumea: prima este cea a milei, care este ascunsă în milostivirea dumnezeiască transformată în iubirea noastră faţă de aproapele, şi cea de a doua este cea a judecăţii”, a explicat el. „Mila lui Dumnezeu garantează iertarea datoriilor noastre la Înfricoşata Judecată, însă numai în funcţie de disponibilitatea noastră de a ierta.”

„Alternativă la Judecata de Apoi nu există. Acolo, Dumnezeu trece de la mila secondată de iubire la dreptate şi pedeapsă. Parabola ne atrage atenţia asupra modului în care trebuie să ne comportăm în relaţia cu aproapele, folosindu-ne exclusiv de milostivirea iubitoare a lui Dumnezeu”, a concluzionat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic.

El a îndemnat credincioșii să citească parabolele evanghelice, pe  care le-a numite „nestemate ale învăţăturii lui Iisus”. „Citindu-le, numai aşa veţi putea pătrunde în tainele Împărăţiei lui Dumnezeu”, a încheiat el.

 

 

sursa: www.basilica.ro

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.