Pădurile seculare cu structuri primare, pădurile virgine și cvasivirgine sunt mostre ale ultimelor ecosisteme terestre care au mai rămas Europei. Astăzi, aceste păduri reprezintă adevărate laboratoare științifice care ne vor ajuta să înţelegem printr-o lecție vie și să păstrăm tainele universului pădurii.

Pădurile virgine au rolul de a păstra identitatea culturală a comunităţii locale. În județul Suceava se poate vorbi despre o „civilizaţie a lemnului”, istoria, filozofia de viață, cultura și tradițiile comunităților locale din zonele montane ale județului fiind atât de strâns legate de pădurea care le adăpostește încât cele două concepte nu pot fi separate. Doar înțelegând misterele acestor păduri naturale care odinioară acopereau marea majoritate a teritoriilor vom putea înţelege care a fost sursa de inspirație, materie și energie în viața comunităților locale de-a lungul istoriei.

Rezervația Codrul Secular Slătioara face parte din cea mai mare și mai bine conservată rezervație forestieră din nordul Carpaților Orientali, care protejează păduri de amestec, fag, brad și molid. Aceste păduri sunt localizate într-un interval altitudinal cuprins între 720-1.510 m și acoperă 93% din suprafață, completate fiind de rezervația floristică Fânețele seculare Todirescu.

Această importantă și spectaculoasă rezervație a fost pusă de curând pe harta UNESCO, iar acest lucru este mai mult decât îmbucurător pentru cei care au făcut parte din acest proiect.

Este important de menționat însă drumul care a trebuit parcurs pentru a se ajunge la această reușită.

Astfel, în anul 2011, Comitetul Patrimoniului Mondial a aprobat înscrierea proprietății seriale UNESCO „Făgete primare din Carpaţi şi făgete seculare din Germania”, constituită din 15 componente, din care șase în Ucraina, patru în Slovacia şi cinci în Germania, însumând o suprafață efectivă de 33.669 ha și o zonă tampon de 62.400 ha. Pentru integrarea în Patrimoniul UNESCO, comitetul a subliniat necesitatea unei abordări unitare, cuprinzătoare și complete a unei astfel de nominalizări.

În data de 27 ianuarie 2016, ambasadorul de pe lângă Delegația Permanentă a Austriei la UNESCO a organizat o ceremonie de semnare a dosarului comun de nominalizare de către ambasadorii statelor implicate în proiect, iar a doua zi a fost trimis dosarul de nominalizare la Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO.

În anul 2016 experții UNESCO au vizitat fiecare sit și au verificat îndeplinirea criteriilor de selecție, a contribuției acestuia la nominalizare, a condiţiei de „integritate” și a existenței unui statut corespunzător.

Decizia finală privitoare la înscrierea proprietății „Făgete primare din Carpaţi şi din alte regiuni ale Europei” în Patrimoniul Mondial UNESCO a fost luată în perioada 2-12 iulie 2017, la cea de a 41-a sesiune a Comitetului Patrimoniului, desfășurat în Polonia, la Cracovia.

Prin votul Comitetului s-a decis extinderea teritorială a pădurilor seculare din Europa la nivelul unui număr de 12 state, fiind înscrise acum 63 de componente în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Pentru țara noastră este vorba de pădurile virgine de la Codrii Seculari de la Slătioara (Suceava), Izvoarele Nerei, Cheile Nerei – Beușnița, Domogled – Valea Cernei (Caraș Serverin), Masivul Cozia, Lotrișor (Vâlcea), Codrul Secular Șinca (Brașov), Groșii Țibleșului și Strâmbu Băiuț.

Comisia Parlamentară Permanentă UNESCO a României a fost reprezentată de o delegaţie formată din senatorul Vlad Alexandrescu, secretar al comisiei, deputatul sucevean Ioan Cătălin Nechifor şi deputatul Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa.

 

Direcția Silvică Suceava: „Gestionarea durabilă a pădurilor și conservarea unor eșantioane reprezentative de păduri reprezintă o prioritate pentru Direcția Silvică Suceava”

 

Faptul că, în data de 07 iulie 2017, cu prilejul celei de-a 41-a sesiuni care a avut loc la Cracovia — Polonia, Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO a adoptat înscrierea în patrimoniu a proprietății «Ancient and Primeval Beech Forests of the Carpathians and Other Regions of Europe — România, Păduri Virgine din Carpați», reprezintă un moment marcant pentru protecția pădurilor virgine din județul Suceava”, consideră reprezentanții Direcției Silvice Suceava.

Totodată, directorul Direcției Silvice Suceava, Sorin Ciobanu, a declarat că desemnarea unor suprafețe de păduri din cele administrate de Direcția Silvică Suceava ca situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO, reprezintă un demers care va arăta atât cetățenilor României, cât și opiniei publice internaționale că gestionarea durabilă a pădurilor și conservarea unor eșantioane reprezentative de păduri reprezintă o prioritate pentru Direcția Silvică Suceava.

Prin această nominalizare în topul protecției naturale mondiale, se recunoaște valoarea la nivel universal a Codrului Secular Slătioara, implicit a modului de gestionare durabil. Acest statut conferă și un brand zonei, oferind și oportunități locale și administrative la nivel judeţean”, a transmis Sorin Ciobanu, directorul Direcției Silvice Suceava.

 

Fostul șef al Ocolului Silvic Stulpicani, deputatul Emanuel Havrici, sufletul acestui proiect

 

Inginerul silvic Emanuel Havrici, fostul șef al Ocolului Silvic Stulpicani, este unul dintre protagoniștii acestui proiect, implicarea sa fiind una totală. Astăzi deputatul Havrici este de părere că, alături de el, trebuie amintiți toți oamenii inimoși care și-au dorit ca această „Catedrală de lemn a Rarăului”, după cum chiar el o spunea, să fie inclusă în Patrimoniul UNESCO.

Am salutat decizia specialiștilor de la UNESCO și m-am bucurat când s-a anunțat includerea Codrilor Seculari de la Slătioara în Patrimoniul UNESCO, însă cred s-a omis menționarea unor lucruri destul de importante. Drumul Codrilor de la Slătioara spre UNESCO a fost mult mai lung decât s-a anunțat în presă: timp de 4 ani, o echipă formată din peste 20 de persoane a muncit la cercetare, documentare și mai ales, la documentația care a trebuit pregătită. Dacă ar fi să mă refer aici punctual aș aminti numele domnului director al Direcției Silvice, Sorin Ciobanu, al domnului director Valerian Solovăstru, al colegilor de la Facultatea de Silvicultură și de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Câmpulung Moldovenesc și al colegilor mei de la Ocolul Silvic Stulpicani. De asemenea un rol deosebit de important l-a avut și Cătălin Diaconescu, cel care, secretar de stat fiind la vremea respectivă, a sprijinit demersul nostru”, a declarat pentru SuceavaLive, deputatul Emanuel Havrici.

Deputatul a mai subliniat faptul că e important ca și cei care au în acest moment puterea de a schimba ceva, să o facă, acesta referindu-se aici în special la infrastructura care trebuie modernizată.

Meritul suprem îl au generațiile de silvicultori care au avut grijă ca aceste păduri să rămână exact ca odinioară. Îmi exprim însă speranța că, reprezentanții Consiliului Județean Suceava vor înțelege importanța acestor codrii pe harta UNESCO și vor moderniza și infrastructura care se află în administrarea lor. Ar fi păcat acum, când în planul de management s-a aprobat și vizitarea Codrilor Seculari pe cele două trasee turistice, să nu facem toți, tot ce ne stă în putinţă pentru a dezvolta o economie locală”, a mai spus acesta.

În încheiere, inginerul Emanuel Havrici a declarat că, șef de ocol fiind la Ocolul Silvic Stulpicani, a tratat acest proiect cu maximă seriozitate și că a fost, de departe, cel mai important proiect de suflet al său, cât a activat la Stulpicani.

 

 

Scurt istoric al Codrilor Seculari de la Slătioara

 

Rezervaţia Codrul Secular Slătioara a fost declarată rezervaţie naturală prin Decizia Consiliului de Miniştri în anul 1941, iar în anul 1997 Consiliul Județean Suceava dă aceeași decizie.

Primele încercări de constituire a rezervaţiei datează încă din anii 1904 – 1907, când o suprafaţă de  671.1 ha din pădurile Slătioarei au fost puse sub regim de ocrotire de către administraţia Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina. În anul 1913 suprafaţa ocrotită se reduce la 408 ha.

După Primul Război Mondial, profesorul Mihail Guşuleac propune includerea în categoria rezervaţiilor naturale a „Codrului Secular Slătioara”, împreună cu „Fânețele Todirescu”.

În anul 1933 se pregăteşte un atentat la integritatea rezervaţiei, dar profesorul Guşuleac, sesizat la timp de Francisc Czech, şeful serviciului de amenajarea pădurilor din cadrul Fondului Bisericesc, intervine și opreşte exploatarea.

În anul următor, se crează o comisie, sub patronatul Academiei Române, care cercetează situaţia la faţa locului şi propune pentru a fi protejate: o suprafaţă de pădure de 294,3 ha şi o suprafaţă de 44,4 ha din Fâneţele Todirescu. Aceste recomandări au fost aprobate de ministerul de resort şi au fost aplicate de administraţia Fondului Bisericesc.

În anul 1941, Consiliul de Miniștri declară ca monumente ale naturii o suprafaţă de 274,2 ha din Codrul Secular Slătioara şi o suprafaţă de 44,4 ha din Fâneţele Todirescu.

Până în anul 1950, Codrul Secular Slătioara nu a fost niciodată amenajat, nici măcar parcelat, apărând pe hărţile amenajistice ca o pată albă.

Dintre cercetătorii care au studiat Codrul Secular Slătioara amintim: naturaliști printre care Mihail Gușuleac (studii asupra florei), T.I. Ștefureac (studii asupra briofitelor și plantelor vasculare), V. Leandru și G. Stanciu (studii despre vegetația forestieră), F. Cîrdei, M. Constantinescu, R. Constantinescu, I. Petru, C. Pisica, G.H. Mustață, I. Ceianu, I. Nemeș (studii faunistice în special asupra insectelor).

 

Așezarea Rezervației Codrul Secular Slătioara

 

Rezervația naturală Codrul Secular Slătioara este situată pe versantul estic al masivului Rarău, la o altitudine cuprinsă între 790 m și 1353 m, în vecinătatea satului Slătioara, la 12 km de comuna Stulpicani de care aparține. Rezervația naturală se întinde pe trei creste mari, paralele: Bâtca Neagră, Bâtca cu Plai și Bâtca Lesei, separate între ele de văi adânci, uneori abrupte, pe fundul cărora își strâng apele pârâiașele Văiuga, Valea lui Ion, Valea Ursului și Valea Ceargăului, ce se unesc apoi în pârâul Slătioara.

Accesul în perimetrul Rezervațiile naturale Fânațele montane Todirescu și Codrul Secular Slătioara se poate face din localitatea Slătioara, pe drumul de acces spre Rarău folosind drumul ce duce de la stația meteorologica Rarău, pe lângă Popii Rarăului.

După reamenajarea din anul 2015, suprafaţa actuală a rezervaţiei este de 1064,20 ha., din care 609,10 ha rezervaţia propriu-zisă şi 429,4 ha zonă tampon.

 

 

Flora și fauna în Rezervația Codrul Secular Slătioara

 

Elementele caracteristice care reprezintă şi motivul important pentru care s-a recomandat conservarea în cadrul rezervaţiei, sunt amestecurile de molid cu brad constituite într-o pădure naturală, dar şi pentru speciile rare din stratul erbaceu. Motivul care a stat la baza conservării în cadrul rezervaţiei a fost menţinerea în stare puţin denaturată de factorul antropic a acestei păduri de molid cu brad.

Pădurea naturală, cu lumină puţină şi umezeală abundentă, nu favorizează prezenţa unei flore bogate, aceasta fiind totuşi foarte bogată în poienile care întrerup din loc în loc arboretul sau pe pajiştile ce mărginesc în amonte codrul secular. Un alt motiv care a stat la baza conservării îl reprezintă speciile rare din stratul erbaceu.

În acest moment rezervația naturală are un caracter predominant forestier, ce acoperă o suprafață de 1064,2 hectare, situată în zona administrativă a comunei Stulpicani. Rezervația naturală Codrul Secular Slătioara ocupă suprafețe de habitate forestiere situate pe versantul sud-estic al masivului Rarău, pe crestele Bâtca Neagră, Bâtca cu Plai și Bâtca Lesei și se încadrează aproape în totalitate în limitele Sitului de Importanță Comunitară Rarău-Giumalău.

Rezervația naturală Fâneţele montane Todirescu adăpostește o bogată floră montană. Dintre speciile de plante mai rare, întâlnim: usturoiul siberian, găsit și la Popii Rarăului, mai spre nord, sverția și ghințura, bârcoace, urechelnița, etc.

Covorul vegetal cuprinde și specii floristice importante, precum frumoasa arnică, margareta, năprasnic, vinețeaua, clopoței etc.

Vegetația lemnoasă a rezervației naturale cuprinde numeroase specii: molid, pin silvestru, tisă, fag, scoruș de munte, arin, paltin de munte, ienupăr etc.

În partea de jos a Codrului Secular Slătioara se întâlnesc arborete de amestec de molid, brad şi fag iar în partea superioară, molidişuri pure. Dintre acestea, cele mai remarcabile prin dimensiunile atinse sunt molidul şi bradul care ating diametre de 140 cm şi înălţimi de 56 m. O situaţie interesantă este întâlnită în una dintre parcele, acolo unde, fagul urcă până la altitudinea de 1.350 m, iar explicaţia constă în substratul litologic calcaros şi în poziţia adăpostită împotriva vânturilor puternice.

Exemplarele de tisă, monument al naturii, sunt destul de numeroase dar de dimensiuni reduse.

Dintre arbuştii pitici demnă de amintit este prezenţa speciei rare tămâiţa sau tulichina pitică.

În stratul ierbaceu se întâlnesc câteva specii de mare valoare ştiinţifică, precum Papucul Doamnei, monument al naturii, Hieracium racemosum ssp.pojorîtense (specie endemică în Carpaţii Orientali), Crepis jaquinii (specie rară) şi Phyteuma tetramerum (Puşca Dracului-endemism al Carpaţilor româneşti).

Alt aspect demn de semnalat este prezenţa unui covor continuu de leurdă în arborete, în care fagul are o pondere însemnată.

Flora erboasă este bogat reprezentată de: omagul, floarea paştelui, vulturica, piciorul cocoşului, sărişoara, clopoţei, etc. Dintre muşchi, T. Ștefureac citează 451 de unităţi sistematice, dintre care 108 aparţin clasei Hepaticae, 343 clasei Muşchi, iar dintre licheni, 94 de unităţi aparținând mai frecvent genurilor Cladonia, Parmelia, Peltigera, etc.

Fauna este bogat reprezentată, beneficiind de condiţiile de hrană şi adăpost din rezervaţie. Demnă de remarcat este prezenţa râsului, monument al naturii. În această rezervaţie, datorită condițiilor bune de linişte și hrană, se mai găsesc o mare varietate de animale printre care jderul de copac, cerbul, ursul și căpriorul.

Studiile faunistice au evidențiat prezenţa unor specii de interes deosebit. Astfel dintre păsări se remarcă bufniţa, cocoşul de munte și corbul, specii ocrotite ca monumente ale naturii. Totodată se pot întâlni și viesparul, acvila de munte, ierunca, ciuvica, huhurezul mare, cocoșul de munte, buha, ciocănitoarea de munte, ghionoaia sură și ciocănitoarea neagră.
Dintre insecte menţionăm cinci specii noi de fluturi descoperiţi de Ion Nemeș, dar şi specia endemică, unică în lume, Cărăbuș rarăurense.

 

 Dezvoltarea economiei locale

 

În zonă există adevărate centre de creaţie sau ateliere individuale ale meşterilor populari vestiţi pentru meşteşugurile lor: ţesături, icoane, cojocărie, sculptură în lemn.

Manifestările artistice și sărbătorile populare tradiţionale, din tot cursul anului, aduc în atenţia publicului larg spiritul viu, autentic al acestei zone, prin portul popular, cântece şi dansuri, obiceiuri străvechi, spectacole de folclor, de datini şi obiceiuri.

Existenţa mănăstirii ortodoxe Schitul Rarău, situată chiar la limita sitului, precum şi a celorlalte lăcaşe de cult, determină manifestarea turismului religios prin vizite și pelerinaje religioase, cu ocazia unor sărbători de cult sau a hramurilor bisericești.

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.