În secolul în care tehnologia e omniprezentă, iar lucrurile merg pe repede înainte, meseria de dascăl poate fi una copleșitoare și greu de practicat. Nu este și cazul învățătoarei Anca Darea care, după mulți ani la catedră, continuă să vină cu plăcere în fața micuților pe care îi îndrumă și, de asemenea, îi face să iubească școala. De fapt, după cum spune chiar ea, „meseria de dascăl e o eternă poveste în care creativitatea, bucuria, jocul, poveștile, muzica sunt temelia învățării trainice”.
Anca Darea este învățătoare la Liceul cu Program Sportiv Suceava, la clasa „Florilor”. Despre ea se poate spune că reprezintă modelul învățătorului calm, devotat și răbdător. Anca reușește să intre în inimile tutur elevilor săi și să le insufle valorile ce stau la baza unei dezvoltări sănătoase.
„Învățătorul Anca Darea și omul Anca cred că nu se deosebesc. Sau foarte puțin. În primul rând, ceea ce sunt eu, principiile de viață după care mă conduc, sunt cele care domnesc pe deplin în ceea ce fac ca învățătoare: respectul, bunătatea, compasiunea, iubirea, iertarea, empatia, toleranța, bucuria, răbdarea sunt toate împletite în pasiunea de dascăl”, a precizat învățătoarea Anca Darea.
Învățătorul din clasele primare joacă un rol important în viața copilului, rol care nu se limitează la orele din clasă și la materiile școlare. Influența unui învățător sau a unui profesor depășește activitățile școlare.
La orice vârstă, fiecare dintre noi încă poartă în suflet amintirea învățătorului care i-a arătat cum să țină stiloul în mână. Cu siguranță, fiecare copil căruia Anca Darea i-a fost mentor, nu-l va putea uita niciodată pe omul care l-a făcut să iubească școala.
„Mi-ar plăcea să spun că meseria unui dascăl e asemănătoare cu cea a unui actor. În ziua de astăzi, un dascăl îndeplinește multe roluri: expert al actului în sine de predare- învățare – evaluare, agent motivator, consilier, model, mămică, psiholog, manager. Meseria de dascăl nu aș numi-o chiar o meserie, ci mai degrabă o pasiune pentru care ești și plătit de către stat. Dar, adevărata plată , adevărata recompensă este bucuria din suflet pe care o trăiești în infinit de multe momente petrecute cu copiii, atunci când îi vezi râzând în hohote, când plâng că nu vor să plece acasă când se termina programul de la școală, atunci când mă bucur deja înaintea unei activități în care urmează să le fac surprize și nu am răbdare să le văd fețele lumitate și ochișorii surâzători. Meseria de dascăl e o eternă poveste în care creativitatea, bucuria, jocul, poveștile, muzica sunt temelia învățării trainice”, a explicat omul care formează caracterele celor mai mici dintre suceveni.
Tehnologia, transformată într-un instrument folositor
Despre tehnologie și impactul ei asupra elevilor, Anca Darea spune că între aceasta și educație există o relație strânsă, de inter-determinare și potențare reciprocă, iar noile cadre tehnice pot facilita educația dacă sunt atent integrate în activitățile educative.
„Cred că tehnologia forțează metodologia didactică la noi reașezări. Ne adaptăm timpurilor, însă fără a exclude vechiul, clasicul. Dimpotrivă, îl provocăm, dar altfel.
Personal folosesc la școală calculator, videoproiector, cd-uri, imprimantă. Sunt parte din viaţa mea de zi cu zi. Fiecare activitate mi-o pregătesc minuțios cu tot ce poate capta, orienta şi menține vie atenția copiilor. Copiii reacționează plăcut la muzică , adesea îmi spun să le pun „muzică din aceea liniștitoare” pe care o avem ca fond muzical în orele de abilități manuale sau desen. Fiecare lecție, fie de matematică , de explorare a mediului, de comunicare, de dezvoltare personală, este bogată în materiale audio-video și în fișe de lucru viu colorate. Creez mereu o poveste, avem mereu în clasă personaje minunate. Să nu las pe ultimul loc orele de muzică și mișcare, adevărate ore de stare de bine, veselie, mișcare, cântec. Toate cântecele sunt însoțite de filmulețe video cu mișcări adaptate conținutului.Copiii sunt încântați”, a adăugat învățătoarea.
De altfel, învățătoarea Anca Darea a precizat că tehnologia o ajută să aibă o mai bună legătură cu părinții elevilor, în ceea ce privește activitățile școlare. Astfel, părinții primesc săptămânal zeci și zeci de fotografii, filmulețe video cu secvenţe din activități, pot vedea licăririle din ochii copiilor, bucuria, gradul lor de implicare emoțională, au o viziune de ansamblu foarte clară a ceea ce se face la clasă şi pe baza căreia pot conversa cu copilul acasă, în consolidarea sau completarea celor făcute împreună. Tot ce se face este însoțit de muzică, de bucurie, de stare de bine.
Limba italiană, o dragoste care nu se stinge niciodată
O mare iubitoare a limbii italiene, Anca Darea, dorește să le insufle și elevilor această pasiune și o face cu mult calm și dragoste. În fapt, felul în care iubește oamenii și frumosul, o fac pe învățătoarea din Suceava să intre în sufletul ficăruia și să nu mai plece de acolo. Astfel, se poate spune că Anca Darea este modelul învățătorului perfect, pe care toți dintre noi ni l-am dori pentru copiii nostri.
„Limba italiană este adânc înrădăcinată în inima mea și nu aș putea să nu împărtășesc copilașilor mei din frumusețea și muzicalitatea acesteia. Am în plan proiecte de participare la concursuri de interpretare în limba italiană. Şi pe foști elevi de-ai mei i-am învățat limba italiană în cadrul unor opționale și avem chiar rezultate frumoase prin participări cu cântece în limba italiană la Cupa interetnică a Bucovinei organizată de Liceul Sportiv şi la alte activități școlare”, a subliniat Anca Darea.
Printre preferințele învățătoarei se numără și teatrul, activitate care scoate la iveală talentul micilor actori și îi face pe aceștia să devină mai încrezători și pregătiți pentru viață. De altfel, copiii au marea oportunitate de a se simți extraordinar, de a se exterioriza, de a le crește stima de sine și de a le crește încrederea în ei înșiși.
„Urmăresc descoperirea și stimularea talentelor și aptitudinilor copiilor, dezvoltarea imaginației și a sensibilității artistice, organizarea timpului liber în mod plăcut și dezvoltarea personalității lor prin formarea unor deprinderi de manifestare liberă și spontană. Suntem fideli spectatori la reprezentațiile de teatru pentru copii din oraș”, a mai precizat Anca Darea.
De altfel, o altă activitate care îi ajută pe copii să se dezvolte și să se detașeze, dar și să învețe mai ușor este dansul.
„Dansăm mereu în clasă, folosind orice ne duce cu gândul spre pași de dans”, a spus învățătoarea.
Literatura, o pasiune a membrilor Ceainăriei Literare
Pentru a-i face pe elevi să iubească literatura, dar și pentru a le insufla valori și a le dezvolta vocabularul, „doamna” a înființat Clubul de lectură și, în parteneriat cu Asociația Română de Literație, a implementat o activitate intitulată „Pauza de lectură”. În cadrul acesteia, copiii citesc cărți potrivite pentru nivelul lor de începători, într-o atmosferă plăcută, savurând un ceai și biscuiți, în fiecare zi de vineri, în Ceainăria Literară a clasei.
În ceea ce privește relațiile interumane și dezvoltarea emoțională a elevilor, Anca Darea, a reușit să-i facă pe aceștia să-și iubească colegii și să împărtășească cu ei momente unice. Activitatea „Borcanul Prieteniei”, care este în curs de desfășurare, îi ajută pe elevi să interacționeze și să-și exprime emoțiile în mod liber.
„Prin această activitate mi-am propus să pun în valoare rolul emoțiilor pozitive, rolul cuvintelor frumoase, rolul micilor atenții, starea de bine, a noastră, a tuturor din clasă. Reacțiile după prima zi nu au întârziat să apară : ‹Doamna, m-am simțit iubit de copii, îmi venea să plâng!›. Un proiect bogat în trăiri emoționale puternice cu un mesaj foarte clar: ‹Lumea ar fi pustie dacă nu ar exista prietenia să ne ajute în fiecare zi›”, a spus învățătoarea.
Poți să îți închipui un părinte care nu reușește să își convingă copilul să plece acasă, pentru că el vrea să mai stea?
Învățătoarea cu inimă de aur și cu o dedicare cum rar mai întâlnești între oamenii de la catedră, îi face pe copii să iubească matematica și să nu-și dorească să plece acasă.
Aceasta a spus că, în fiecare zi, îi provoacă pe elevi cu câte ceva, vine cu surprize, iar fiecare poveste țesută în jurul literelor este ceva magic. Matematica este distractivă.
„Sunt pentru fiecare copil ceea ce are el nevoie, în diferite momente. Sunt şi exigenta, sunt și iubitoare, sunt și blândă, sunt și veselă, și serioasă… Fiecare dintre copii percepe în felul său școala, dar toate au în comun bucuria de a veni la școală.Copiii sunt fericiți, starea permanentă de bine se regăsește mereu pe chipurile lor. Când trebuie să plece acasă se întristează, nu exagerez când spun asta deloc. Poți să îți închipui un părinte care nu reușește să își convingă copilul să plece acasă, pentru că el vrea să mai stea? Cred că dacă copilul este fericit la școală, am rezolvat cele mai multe din problemele existente”, a spus cu modestie, Anca Darea.
Cum școala nu este doar pentru elevi și cadre didactice, și părinții trebuie să se implice și să țină cont de ceea ce spune și face învățătorul. Din păcate, însă, pentru mulți dintre elevii din România, nu toți părinții se implică în dezvoltarea lor și nu continuă activitățile începute la școală. Nu este și cazul părinților elevilor Ancăi Darea, care se implică și doresc să fie activi pentru binele pruncilor lor.
„Încă de la începutul clasei pregătitoare am subliniat câteva aspecte primordiale. Și anume legate de necesitatea unei optime legături între școală și familie. Fiecare dintre cei trei- învățător, copil, părinți – trebuie să își asume cu spirit de responsabilitate rolul. Așa cum eu nu pot face ce fac ei acasă, tot aşa dumnealor nu pot face ceea ce fac eu cu copiii lor la școală. Respectul, considerația, răbdarea, toleranța, sunt câteva din ingredientele ideale pentru o bună relație cu școala. Zilnic vin la școală părinți și bunici, oameni diferiți, cu mentalități diferite, cu griji și preocupări diferite. Părinți mai mult sau mai puțin ocupați, părinți mai mult sau mai puțin implicați. Bunici plini de iubire, blândețe și respect. Eu trebuie şi vreau să reușesc un lucru: să ne acceptăm unii pe alții, să fim iubitori și să trăim în armonie și înțelegere acești 5 ani pe care îi avem de dus împreună. Mă bucur de părinți minunați, tineri și frumoşi care îmi oferă multă credibilitate. Pășim împreună, eu le ghidez copiii, iar lor încerc să le transmit o mare mulțumire împărtășind cu ei fiecare moment. Sunt disponibilă nu doar la școală pentru dumnealor, ci oricând au nevoie. Orice proiect doresc să realizez, îi consult, le cer părerea. Îi consider parte activa în viață de zi cu zi de școlari a copiilor lor. Relația cu părinții deci e primordial”, a explicat învățătoarea.
Pentru a se apropia mai mult de copii, Anca le povestește despre familia ei și despre animalele de companie, dar mai ales despre oameni, făcându-i pe cei mici să-și iubească și să-și respecte aproapele. De altfel, învățătoarea mărinimoasă îi implică mereu pe copii în proiecte și le prezintă frânturi de viitor.
„Am multe proiecte, multe în desfășurare, multe în viitor. Copiii mei știu că doamna lor e ocupată, plină de idei, de activități, că învăț și copii mari și mici, că sunt și mamă și soție. Le vorbesc despre familia mea, despre cățeii și pisicile mele. Dar, mai presusus, ei știu că doamna lor este o sursă inepuizabilă pentru fericirea lor, indiferent câte îmi doresc să fac, ei sunt siguri că le voi îndeplini mereu bucuriile și curiozitățile. Sunt obișnuiți să facem și activități cu oameni noi, cu copii mari din proiectele Erasmus în care sunt implicată, cu copii mari de liceu de la clasele la care predau și limba italiană și cu care am făcut împreună și activități. Sunt obișnuiți să vadă că mă vizitează foști elevi, colege învățătoare”, a spus învățătoarea cu inima de aur.
Birocrația, lăsată în urmă de învățătoarea Anca Darea
Despre birocrație, cea cu care oamenii din toate domeniile de activitate se confruntă, învățătoarea din Suceava spune că prioritățile trebuie stabilite în funcție de ceea ce vrei să transmiți, iar hârțogăraia nu ar trebui să fie un impediment în relația omului de la catedră și caracterele pe care trebuie să le cioplească.
„Birocrația este un domeniu deja lăsat în urmă de mine. Facem multe hârtii inutile, știe toată lumea asta. Dar, am învățat să fac ordine, să dau prioritate copiilor, bucuriilor lor și apoi hârtiilor. Programa școlară e stufoasă, greu accesibilă deseori, dar eu am în cap doar trunchiul programei. Frunzele, florile, culorile, nuanțele, roadele mi le construiesc eu. La timpul potrivit şi în funcție de particularitățile individuale ale copiilor și ale clasei, a particularităților lor de vârstă. Sunt cum spuneam moderator de suflete și de minți și știu că trebuie să creez lucruri plăcute pentru copiii mei, să îi surprind plăcut prin toate activitățile, să îi fac să își pună întrebări, să interacționeze unii cu alții, să facă echipă când trebuie, să lupte să dobândească ceva, să învețe să piardă câteodată, să ierte, să râdă, să se bucure de tot ce sunt ei la școală”, a conchis învățătoarea Anca Darea.
Lasa un raspuns