Dacă atunci când e uscat poți ocoli capcanele carosabilului măcar parțial, bălțile care apar pe timp de ploaie acoperă craterele lăsate în urmă de oricine are ceva de îngropat prin mijlocul drumului, transformând o simplă ieșire la cumpărături într-o experiență extremă. O încrucișare grotescă între un raliu offroad și un safari, străbaterea Sucevei pe ploaie produce atât adrenalină, cât și cozi la service sau vânzări sporite la elemente de suspensie.
Gropile din asfalt, o olimpiadă continuă între cei ce le produc și cei care le acoperă, în care ultimii sunt eternii perdanți, fac parte integrantă din viața noastră. Mai sigure decât timpul probabil, mai certe decât promisiunile electorale, sunt mereu adevărul ascuns sub preș și tratat cu ridicări savante a umerilor împovărați cu responsabilitatea acestui oraș.
Și totuși gropile din asfaltul Sucevei au și un rol civilizator, deoarece șoferii noștri sunt mai puțin dispuși să stropească bieții pietoni decât aceia din alte orașe și asta pentru simplul fapt că se tem de oarece gropi aflate sub bălți și nu pentru că ar fi mai atenți la oameni. Acestea fiind zise, bănuiesc că încă un mandat acordat actualilor edili ar putea soluționa definitiv problemele de circulație din Suceava, prin transformarea întregii populații a orașului în pietoni.
Mă aștept ca unul din întreprinzătorii noștri politicieni să editeze cât de curând o hartă a gropilor Sucevei și câteva itinerare cât de cât sigure, pentru a străbate urbea în care locuim.
Întorcându-ne la proza fantastică a lui Eliade, sensul scrierii sale era că fiecare nouă groapă găsită te îmbogățea cu experințe care te transformau, lucru valabil și în cazul gropilor din Suceava, numai că gropile noastre ne transformă prin sărăcire.
Lasa un raspuns