La noi în țară vesel se trăiește,
Noi nu ne plângem că o ducem prost
Și toată lumea râde, fără rost
Sau dacă nu, atunci, măcar zâmbește.
Suntem prea mândri să ne-atingă criza…
Ce dacă nu avem salarii mari?!
Ne pregătim de iarnă, cu clăpari,
Iar vara, prin stațiuni, ne bate briza.
Apoi ne bate-un vânt prin buzunare,
Întocmai ca în prag de Bobotează,
Dar asta parcă nici nu mai contează,
Ba chiar ne predispune la visare.
Pe mine tocmai asta mă încântă:
Să văd românul cum, mereu, săracul,
E drac mai mare decât însuși dracul,
Nearătând, de fapt, ce îl frământă.
Astfel încât nimic nu amintește
Despre probleme fără rezolvare,
Iar noi putem striga, în gura mare,
Că-n România vesel se trăiește!
Constantin Moldovan
Lasa un raspuns