În săptămâna care a trecut, s-a întâmplat o adevărată minune. În mai puțin de 24 de ore s-au strâns peste 30000 de euro pentru Yannis, copilul din Suceava diagnosticat cu tumoră de trunchi cerebral. În opinia mea, această știre trebuia să facă înconjorul țării, să fie preluată de toată presa și media centrală, pentru a arăta ce înseamnă solidaritatea omenescă și că românii pot fi uniți, atunci când găsesc un motiv important. Sunt sigur că în toată țara au mai avut loc astfel de minuni, despre care nu știm nimic, pentru că mass-media insistă exagerat de mult pe can-can-uri lipsite de reală importanță.
Când am citit că s-au strâns banii respectivi, mi-au dat lacrimile de fericire. Fără să vreau, când am auzit de acest de caz, mi se strâns inima ca într-un mănunchi plin cu ghimpi otrăviți, gândindu-mă că oricând mă pot afla și eu, ca părinte, în ceastă situație. Nu cred că există disperare mai mare și durere mai adâncă pentru un părinte, decât aceea în care nu își poate ajuta copilul diagnosticat cu o boală gravă. Îți vine să îți scoți inima din piept și s-o dai la câini! Majoritatea celor care au rezonat cu acest caz, cred că au simțit același lucru, de aici venind și implicarea lor. O implicare care înseamnă mult mai mult decât salvarea unei vieți. Prin acest efort colectiv, s-a demonstrat că omenia nu a dispărut și că semenilor noștri, le pasă de celălalt. S-a demonstrat că România nu este o țară atât de viciată, pe cât ai crede la o privire de suprafață, s-a demonstrat că sucevenii, în mod special, nu au renunțat la valorile cu adevărat importante. S-a arătat că mai există oameni frumoși, oameni cu caracter, oameni cărora le pasă, oameni care se implică. Și ghici ce? Sunt foarte mulți! Atât de mulți și atât de uniți, încât au schimbat viața unui om, a unei familii, în mai puțin de 24 de ore. Chestia esențială este să găsim motivul în jurul căruia să ne unim și schimbare se produce.
De asta are nevoie întreaga societate românească, ca să asistăm la o renaștere a sa. De un motiv adevărat important, în jurul căruia să ne unim, pentru a genera schimbarea în bine mult dorită. Iar în acest moment, ceva mai important decât viitorul copiilor noștri, nu imi vine în minte. Gândindu-ne la viitorul lor, ar trebuie să găsim resursele lăuntrice similare cu cele în cazul Yannis, să ne unim și să schimbăm la față acestă țară, care demonstrează prin oamenii săi, că mai are speranță. Poate nu reușim în 24 de ore, dar în câteva luni, un an, maxim 2, dând dovadă de aceeași implicare, de aceeași responsabilitate, de aceeași unitate, eu zic că reușim. După cum am mai zis, eu nu vreu să-i las fiicei mele averi, dar aș fi foarte mândru de mine dacă aș reuși să-i las șansa de a trăi într-o țară normală. Noi nu am avut-o! Din acest motiv lecția Yannis este foarte importantă. Dacă suntem mulți, solidari și implicați, putem schimba în bine foarte multe.
Lasa un raspuns