Am fost, de când mă știu, refractar la percepte venite din negura vremii care trebuie respectate, fără să încerc să le înțeleg, ca pe un fel de axiome. Evenimentul parizian mi-a întărit credința că dacă nu înțelegi ce faci, e imposibil să faci ceva bun.
Haideți să ne gândim un moment la fundamentalism, sursa tuturor problemelor. Indiferent dacă este religios, politic sau social, acest fenomen provoacă pasiuni extreme, deoarece, fără acestea, el nu poate exista. E probabil inutil să vă aduc aminte de Cruciade, de Inchiziție sau de cucerirea Americilor. Luptele dintre catolici și protestanți sau eternele lupte ale Indiei sunt alt exemplu de fanatism nenecesar, provenit din ideea că dreptatea e de partea cuceritorilor și/sau a celor puternici.
Ce s-a întâmplat la Paris este mai relevant probabil decât atentatul împotriva Americii, consființind coborârea nivelului luptei ideologice în stradă, acolo unde nu mai poți ști cine îți este dușman. Dacă se poate lupta instuționalizat împotriva celulelor teroriste, este imposibil să lupți împotriva terorismului haotic. Că s-a întâmplat la Paris și în altă parte, este rezultatul politicii statului francez și părerea mea e că încă n-am văzut nimic. Asemenea evenimente au, din păcate, meritul de a demonstra că se poate și astfel, ceea ce ieri a fost o întâmplare, mâine va constitui o modă, prefigurată deja de numărul tot mai mare al tinerilor europeni care aleg să-și rezolve frustările sub cagula egalizatoare a terorismului.
Faptul că SRI și guvernații români folosesc această tragedie pentru a reîncerca să impună Big Brother și controlul presei, chiar dacă limitate pentru moment, e o demonstrație că nimic nu-i întâmplător în lume. Francezii vor folosi evenimentul pentru a înnăspri drastic regimul emigranților, dar sunt gata să jur că nu musulmanii vor cei mai defavorizați. Românii vor personalizarea cartelelor, de parcă sistemul pre-pay ar fi SINGURA modalitate de a le fi ocolit sistemul de ascultare… Ce s-a întâmplat cu legea care permite ascultarea convorbirilor numai în baza unei hotărâri judecătorești? De ce se dorește reinstaurarea unei atmosfere de teamă? SRI nu mai are alte preocupări decât aceea de a sufla în banchiza polară a terorismului balcanic?
Lasa un raspuns