Am fost săptămâna trecută la București, am plecat noaptea și am ajuns acasă tot noaptea. La dus, odihnit, ingerința luminilor incorect folosite a fost suportabilă, deși tendința tuturor șoferilor de microbuz/camion de a folosi faruri cu lumină mai puternică decât cea regulamentară, pare să se fi generalizat. Obiceiul de a scurtcircuita farurile pentru a obține fază lungă pe un far în detrimentul celuilalt devenind comun, au apărut artiști care au fază lungă pe toate farurile sau proiectoare de offroad, pe bara de protecție sau blitzuri sub grila radiatorului și exemplele pot continua. În plus, respectivii par să uite că farurile lor sunt la înățimea ochilor bieților conducători de automobile și le reglează pe înclinație 0, pentru a-i sili pe aceștia să se dea la o parte din drumul lor. Culmea impertinenței constă însă în comentariile lor la adresa câte unui amărât, care îndrăznește să-și aprindă proiectoarele din bară pentru a se feri de gropile din asfalt, de căruțe nesemnalizate sau cetățeni turmentați la promenadă pe marginea drumului.
La întoarcere, am avut bucuria să am de depășit o lungă coloană de TIR-uri ce se îndreptau spre vama Siret. Fiecare dintre ele avea lumini pentru un sat micuț, aducând cu respectivul convoi reclamă de Crăciun a unei firme renumite de băuturi, păstrau distanța între ei la nivelul unei bare de remorcare și continuau voioși pe canalul comun al stației o convorbire începută probabil la masă. Se deplasau exact ca niște mândri proprietari pe șoseaua lor privată, ca și cum lumea trebuia să stea în loc cât treceau ei. Știm cu toții condiția execrabilă a șoselei Roman – Suceava, după despărțirea de E85, așa că pregăteam să opresc la Hanul Ancuței când am fost blițat și depăşit, cum altfel decât peste linie continuă, de un X6 cu xenoane de avion. Ce a urmat ține de circul zilnic al drumurilor de noapte, deoarece gălăgioșii tiriști au fost deranjați de luminile respectivului autoturism de teren. S-au umplut vaste utilaje frigorifice cu cărniță, eterul a gemut rușinat sub avalanșa de trimiteri la strămoși, bieții șoferi plângându-se zgomotos că altcineva, mai luminos, îi deranja.
Am ajuns acasă deplângând intrarea în istorie a zicalei – Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face – și hotărât să ocolesc pe viitor drumurile făcute noaptea la volan. Am răsuflat ușurat când am ieșit din Fălticeni, dar mă grăbeam deoarece pe cei 30 de kilometri până la Suceava am avut parte de un adevărat recital de încălcat reguli de circulație, oferit de un camionagiu care se credea la raliu, care a reușit să nu scape nicio abatere de la legea circulației, măcar de două ori. Numărul său de circulație este adânc întipărit în mintea mea, fiind deja hotărât să mă întorc acasă de fiecare dată când mă mai întâlnesc cu el pe șosea.
Lasa un raspuns