Mă simt persecutat, cu-nverşunare,
De sfinţii responsabili pentru ploi.
Suntem se pare-ntr-un etern război,
Din care nu există vreo scăpare.
Îl bănuiesc, de pizmă, pe Ilie,
Că altfel nu pricep, nici să mă baţi,
De unde stropii ăia aruncaţi
Exact când ies de la spălătorie?
Sau când îmi uit umbrela în cuier,
Întâia oară, păcălit de soare,
De unde, brusc, apare o căldare
De apă rece, clipocind, din cer?
Cum, Doamne, ştie sfântul de servici
Când am vreo pană în pustietate
Şi imediat îmi toarnă peste spate
Toţi stropii ploii; mari, mărunţi şi mici?
Când ies la un grătar sărac, de peşte,
Şi arde soarele ca în cuptor,
Cine trimite acel singur nor
Care exact pe mine mă stropeşte?
Sau când mă duc pe litoral, la mare
Şi peste tot în ţară e pârjol-
De ce deodată plouă şi-i nasol
Şi-i frig ca pe calotele polare?
Eu mă abţin, de-o vreme, oameni buni
Dar dacă văd că tot mă persecută,
Îmi fac pe loc religia pierdută
Şi tai toţi sfinţii de la rugăciuni!
Sorin Poclitaru
Lasa un raspuns