Despre Crin Antonescu se făceau tot felul de glume prin care se scotea în evidență faptul că acesta doarme foarte mult. Însă, oricât ar fi de adevărate sau nu astfel de zvonuri, ca președinte al PNL Antonescu a fost foarte activ în spațiul public. Între 2009 și 2012 a fost principala voce a opoziției din România împotriva unui PDL aflat în vârful icebergului politic. În această perioadă, PSD era un fel de susținător al avântului lui Antonescu.
Această activitate intensă a lui Crin Antonescu l-a propulsat pe acesta în poziția de candidat din partea USL la prezidențiale. Adică, oricine ar fi fost contracandidatul acestuia Crin Antonescu îl domina fără probleme. Sorții și deciziile politice nu au fost însă de partea sa, iar din co-președinte al USL, președinte al PNL și candidat la prezidențiale al USL, a ajuns să ocupe doar funcția de senator al Parlamentului României.
Însă, Antonescu a făcut ceva ce PNL-ul de astăzi nu face: și-a jucat cartea. Diferența dintre Crin Antonescu și toți cei care sunt acum în conducerea PNL este una imensă. Probabil că Antonescu a fost unul dintre cei mai mari oratori ai României, discursurile sale stârnind interesul oricui, iar declarațiile sale făcând breaking news-uri unul după altul.
Chiar și așa, acest lucru nu reprezintă o scuză pentru noul și marele PNL. În mai puțin de un an de zile de la anunțul fuziunii, noul PNL și-a dat cu stângul în dreptul în mai multe ocazii, lucru care nu se întâmpla atât de des în mandatul lui Crin Antonescu.
Problema noului și marelui PNL este că face pe mortul în păpușoi, într-un limbaj popular. În loc să fie extrem de vocali în spațiul public, aceștia stau și gândesc strategii și scriu la un program de guvernare de aproape jumătate de an. Spre deosebire de PNL-ul din perioada 2009 – 2012, noii lideri ai liberalilor se află într-o poziție favorabilă pentru că au dat președintele în noiembrie, iar votul de atunci ar trebui să îi impulsioneze să iasă, să propună soluții. Pe scurt, să facă opoziție reală.
Lasa un raspuns