Se spune că într-o viaţă de om vedem de toate: bune şi rele. Important este cum trecem peste aceste evenimente, sau prin ele, cât înțelegem din lecția ce ni se predă și cum răspundem la nou. 

Un important examen avea să îi aștepte acum un an, la declanșarea pandemiei de coronavirus, și pe cei care reprezintă sistemul medical sucevean.

Când în țară se anunțau primele cazuri  de coronavirus, Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava „trăgea lozul câștigător” devenind „carne de tun” pentru presa națională. Atunci, toți angajații unității spitalicești au fost stigmatizați și blamați chiar și de colegi de-ai lor din țară, iar sucevenilor li se refuza accesul la spitalele din alte județe, punându-li-se din start o etichetă nefastă, doar din simplul fapt că erau din Suceava.

Acele momente negre au avut o însemnătate enormă pentru cadrele medicale, amintirea lor nefiind un moment ușor astăzi.

Medicul Marius Grămadă, directorul medical al Spitalului Județean Suceava, recunoaște astăzi că „instalarea coronavirusului” la Suceava a reprezentat o perioadă traumatizantă peste care nu a reușit să treacă nici în prezent, întrucât astfel de episoade te marchează pe viață.

„A fost o perioadă traumatizantă. Nici acum nu am reușit să trec mai departe peste acele sentimente. În primul rând, a fost o frică generalizată a personalului din spital, transformată în panică, acea panică care te face să nu mai fii raţional, să reactionezi instinctual şi să nu mai ţii cont de celălalt, să-l abandonezi şi să fugi. În al doilea rând, a fost sentimentul de neputinţă în fața ambulanțelor care veneau fără încetare, formau o coadă interminabilă şi în care erau pacienţi gravi cum nu am mai văzut, sentiment de neputinţă la care mulţi medici au cedat. În al treilea rând, a fost sentimentul de groază că situaţia ar putea să se extindă în afara spitalului, că ar putea să se instaleze haosul în regiune. Şi nu în ultimul rând, a fost un sentiment de furie născută din acuzele venite de pretutindeni şi de multe ori nemeritate”, a declarat pentru SuceavaLive medicul Marius Grămadă, directorul medical al Spitalului Județean Suceava.

Făcând o comparație între perioada de debut a pandemiei și momentul în care a preluat funcția de director medical al Spitalului Județean, medicul Marius Grămadă a asemănat unitatea spitalicească suceveană cu o corabie grav avariată care a avut un drum anevoios, însă care își revine și se află din ce în ce mai aproape de portul său.

„Faţă de perioada de început putem spune că acum lucrurile sunt sub control. Dacă ar fi să fac o comparaţie , aş spune că în aprilie 2020 această corabie numită Spitalul Judeţean Suceava era grav avariată de o furtună venită pe nepregătite, era pe punctul de a se scufunda. A venit conducerea militară care a reuşit să o redreseze, să o pună pe linia de plutire şi să-i repare cârma. De atunci până astăzi, corabia a navigat spre casă prin ape mai limpezi sau mai tulburi şi este din ce mai aproape de portul său”, a spus medicul sucevean.

Astăzi, programul medicului Marius Grămadă nu mai seamănă cu cel de dinainte, responsabilitățile sale crescând vizibil.

„Este o muncă intelectuală și emoţională cu mult mai obositoare decât o zi de medic ortoped. Este o muncă sedentară. De obicei acumulezi multe frustari şi puţine satisfacţii şi trebuie să ştii să le gestionezi. Este o muncă dezechilibrată în care factorii stresanţi te asaltează şi care continuă şi după terminarea programului. Trebuie să ştii să te opreşti şi să te echilibrezi”, a spus Marius Grămadă.

 

Ochii pacienților văd dincolo de tratamentul  medicamentos

 

Pe de altă parte, în ceea ce îi privește pe pacienții suferinzi de COVID-19, medicul sucevean a subliniat că implicarea emoțională a medicului ce îi îngrijește poate crește considerabil șansele de vindecare.

„Emoţiile fac parte din comunicarea nonverbală care reprezintă 80% din comunicarea noastră, deci este principala cale de a comunica. Mai mult decât cuvintele în sine, modul cum transmiţi sau recepţionezi contează pentru celălalt. Contează mai mult cum spui decât ceea ce spui. Atunci când adaugi emoţii dai putere cuvintelor. Se spune că vorbele vindecă şi, astăzi,  neurostiințele demonstrează locrul aceasta. Ascultarea, empatia ajută, la propriu, pacientul, îl întăreşte. Din păcate, există şi reversul: o simplă vorbă ce trădează emoţii ostile poate anula toate intenţiile bune. Cu alte cuvinte, un medic pentru a putea trata un pacient trebuie să ştie să-şi trateze propriul suflet”, a explicat dr. Marius Grămadă, care a adăugat că: „în mod firesc, toţi obosim la finalul zilei, dar ne refacem până a doua zi.

 

Pe ei cine îi salvează?

 

Un medic implicat sufleteşte oboseşte inevitabil, dar satisfacţiile obţinute ar trebui să ofere hrana necesară refacerii. Există însă un risc ca fiind înconjurat în permanenţă de suferinţă să devii suferind. Aceasta este părerea medicului sucevean care a adus în discuție și un detaliu importantant ce începe în viața medicilor încă din perioada studiilor.

 „Se spune că în facultate studenţii la medicină fac bolile despre care învaţă. Dacă nu ştii să te protejezi există acest risc. Este unul dintre motivele pentru care unii medici par distanţi, mai puţin umani”, a spus Grămadă.

Vrem sau nu să recunoaștem, pandemia de coronavirus a schimbat vieți și mentalitați, însă, depinde de fiecare dintre noi cât de longevive vor fi aceste schimbări și ce reușește fiecare dintre noi să învețe din această lecție.

„Cu siguranţă un an de izolare şi teamă a schimbat oamenii. Mulţi au vie în memorie o rudă, o cunoştinţă sau o persoană dragă decedată. Oamenii sunt mai dornici de libertate, mişcare, apreciază mai mult lucrurile simple. În acelaşi timp sunt mai prudenţi, mai neîncrezători, vin mai greu la spital. Depinde cât de mult s-au schimbat sau altfel spus cât timp vor ţine aceste schimbări. Dacă la sfârşitul anului veţi vedea oameni pe stradă purtând masca fără să le-o ceară cineva atunci înseamnă că s-au schimbat. În ceea ce-i privește pe medici, cu siguranţă pe cei aflaţi în primele rânduri, i-a shimbat în bine. Au căpătat mai multă experienţă în îngrijirea pacienţilor. Ceilalţi au trecut printr-un proces de deprofesionalizare prin lipsa practicii sau modificarea protocoalelor de tratament prin prisma patologiei COVID.

Pandemia a relevat şi oamenii ce se află dincolo de halatele albe: la unii capacitatea de empatie, de solidaritate sau mobilizare, la alţii lipsa de civism. Fiecare manager de spital ar trebui să facă o analiză critică a personalului la sfârşitul acestei istorii”, a mai spus dr. Grămadă.

 

Am fost Lombardia României. Mai știți?

 

Spitalul Județean a fost îngenuncheat și prin el și oamenii lui. Momentul a adus cu sine multe trăiri ce nu pot fi trecute cu vederea chiar atât de ușor.

Treptat, actul medical sucevean revine la nivelul de dinaintea pandemiei și există motive serioase de a crede că acel nivel poate fi chiar depășit.

„A fost o perioadă de încălcări profunde ale drepturilor pacienţilor. Cum majoritatea patologiei acute era gestionată de Spitalul Judeţean, efectele s-au resimţit la nivelul întregului judeţ. Furia pacienţilor s-a revărsat asupra personalului din spital acuzat atât pentru provocarea accidentului epidemiologic, cât şi pentru incapacitatea de a trata pacienţii. În interiorul spitalului cei rămaşi s-au simţit neputincioşi şi frustraţi de acuzele venite din toate direcţiile. Puţini au înţeles gravitatea situaţiei când spitalul a trebuit să funcţioneze cu mult sub normative. S-a vorbit de un procentaj de 10 %. Cert este că au fost perioade de avarie grave. Nu ştiai dacă a doua zi va mai veni personalul la muncă. Îmi este greu să mă pun în locul unui pacient internat în acea perioadă. Cert este că s-a pus o sintagmă peste Spitalul Judeţean Suceava şi peste judeţ pentru care va trebui mult să lucrăm pentru a o schimba. Chiar şi acum sunt unii dintre colegii nostri din ţara care consideră că ne pot judeca şi stigmatize”, a spus directorul medical al SJU Suceava.

Medicul Marius Grămadă, directorul medical al Spitalului Județean Suceava este unul dintre acei medici care au plecat din sânul familiilor lor, pentru a da o mână de ajutor și pentru a fi alături de cei aflați în suferință.

Profesionalismul și spiritul de solidaritate manifestat de personalul medical în acele momente dureroase nu a fost, poate, de fiecare data apreciat de pacienți, de cei din jur, însă Cineva nu rămâne dator nicioadată și nu pierde nicio bătălie: Dumnezeu, cel mai bun coechiper al medicilor…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.