Avem cu toții parte de cunoscuți care mint de fiecare dată când deschid gura, mai preocupați să se audă vorbind decât de adevărul celor relatate și dacă, printr-un miracol, nu avem, e de ajuns să deschidem televizorul sau vreun ziar și minciuna dă buzna în viața noastră. Unele minciuni sunt chiar frumoase, atunci când devin povești, dar minciuna este o rugină a vorbei și în timp distruge tot ce atinge.
Mincinoșii sunt de multe feluri, dar numai două categorii sunt importante. Există mincinoși amatori care sunt nocivi numai pentru oamenii din preajmă și mincinoși profesioniști care distrug viața tuturor. Dacă de primii poți scăpa cu puțin discernământ și o vizită prelungită la antipozi, ceilalți sunt omniprezenți, influențele minciunilor lor regăsindu-se pretutindeni. Dacă amatorii populează parcuri și berării, profesioniștii sunt stratificați și se găsesc peste tot unde minciuna se plătește.
În căutarea unui motiv pentru care oamenii preferă minciuna în locul adevărului, am ajuns la concluzia că cetățenii lumii sunt total nevinovați. Ei nu vor să mintă, ba dacă-i întrebi chiar disprețuiesc mincinoșii, dar există un element care îi guvernează spre minciună și anume măseaua… de minte. Odată cu maturizarea, aceasta îi sensibilizează să înțeleagă avantajele minciunii și ei apucă drumul deșertăciunii confortabile.
Sigur că sunt excepții, oameni care se duc la un dentist și extrag măseaua buclucașă înainte de a deveni malignă, dar foarte puțini dintre ei sunt cunoscuți și cu atât mai puțin apreciați, cel puțin în timpul vieții. Adevărul își răsplătește adepții cu capete sparte și condiții de viață spartane, în vreme ce minciuna își îmbracă adepții în purpură. Nu știu ce este mai bine și nici nu cred că părerea mea contează, dar cred cu tărie că indiferent de lungimea picioarelor, minciuna se termină până la urmă câtă vreme adevărul este etern.
Lasa un raspuns