Concepută ca o formă de acceptare a credinței în Dumnezeu, de recunoaștere definitivă a superiorității Sale asupra orice este muritor, mătania s-a extrapolat înspre relațiile interumane, exprimând clar obediența și dependența de șefi sau oameni foarte influenți. Dacă un respect exacerbat pentru regulile bisericești este doar desuet în mileniul trei, servilismul și umilința pe care o afișează semenii noștri capătă valori epice.

În mai multe rânduri mi-am exprimat hotărârea de a nu scrie comentarii politice, deoarece atât haosul care domnește în această porțiune a vieții publice, cât și calitatea politicienilor care o mobilează nu îmi dau posibilitatea de a scrie ceva de bine, iar de rău sunt destui colegi care se ocupă. Nu înțeleg de ce binele făcut de un exponent al opoziției este rău și nici cum devine bine un abuz făcut de un exponent al puterii. N-am să accept niciodată că 600 de oameni pot să transforme albul în negru printr-o lege, oricine ar fi aceștia, așa cum n-am să accept nicicând că o simplă investitură în una din camerele Parlamentului României îi poate transforma pe oameni din cetățeni supuși constituției în demnitari omnipotenți.

Toată această tevatură cu politica și politicienii e cu atât mai complicată cu cât jurnaliști, ziare sau televiziuni, aflați mereu la vânătoare de bani/audiență, își schimbă punctele de vedere de la o zi la alta, uneori între un post și altul în aceeași zi. Consider normal ca alegătorul, cetățeanul obișnuit, să fie tehui de cap atunci când până și cel mai sigur referent de specialitate își schimbă punctul de vedere, iar influența presei de scandal, cu eternele ei informații pe surse este clar bomboana de pe coliva democrației.

Desființarea calomniei ca încadrare penală, deși dorită ca o eliberare a presei spre a semnala abuzurile puterilor din stat, se dovedește o unealtă foarte puternică în mâna acelor puteri. Partide, organizații sau asociații politice nu au nicio opreliște în calea subordonării presei, drept pentru care o și fac, contribuind la haosul generalizat cu propriile scenarii. Sunt de acord că nu există oameni perfecți, că facem cu toții greșeli, dar sunt realmente sătul de invențiile și minciunile orchestrate care ne conduc viața. Un pas necesar în normalizarea climatului habarn-am-ist al României ar fi instituirea unei comisii care să verifice sursele știrilor vehiculate în presă și în cazul în care se constată inadverdențe, să penalizeze până la desființare pe cei ce se fac vinovați de colportarea de știri false. Există peste tot în lume tabloide, unele de mare succes, dar nicăieri nu există ca la noi, un semn de egalitate între jurnalism și scandal.

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.