Pentru mătușa Viorica mereu a fost un mister de ce se trag copiii săi la oraș. Nu poate înțelege ea, cu mintea ei, de ce sunt dânșii mai fericiți perete în perete cu un străin, decât gard în gard cu un cunoscut. Că doar la ei în sat toată lumea se cunoaște și se înțelege bine. Ar mai fi vreo 5-6 familii de venetici care nu prea se dau pe brazdă, dar nu mii. Că la oraș pe „niminea nu poți cunoaște”. Oamenii se arată într-un fel, dar dacă îi cercetezi mai bine vezi că sunt altcumva. Orășenii mai mult zâmbesc pentru că trebuie, nu că așa le vine. Lor le vin facturi. Asta știe mătușa Viorica sigur că le vine, că a văzut ea la fii-sa, Minodora, că numai de astea primește…. și le mai vine și salariu. Dar nu în mână, ca la oamenii gospodari, ci pe card. Ori ce treabă e aia dacă nu ai banii în mână? Să-i simți, să-i miroși, să prinzi drag de ei ca să îi poți înmulți. Să te înveți cu ei. Așa îi ții acolo, pe bucățica aia de plastic, una două îi cheltui și gataaa… tot la mătușa Viorica ajungi să te împrumute cu câteva sute până la sfârșitul lunii. Vorba vine sfârșitul lunii, că mai degrabă e vorba de sfârșitul vieții. Doar n-o să ceară banii înapoi de la copiii ei! Le dă numai de grijă să-i facă o înmormântare frumoasă și toate praznicile după. Nu știe ea ce-i după moarte, dar dacă e așa cum zic bătrânii, mai bine să fie cu toate făcute cum trebuie. Parcă nu i-ar place să se părpălească în focurile iadului din zgârcenia celor rămași pe pământ. O lumânare, un colac, o strachină de borș și sarmale cu friptură nu-s chiar așa de scumpe. Pentru orice eventualitate o să le mai lase ea niște bani la CEC cu vorbă să fie folosiți numai pentru trebușoara asta. Poate or asculta-o copiii măcar de data asta. Că atunci când a fost vorba să le facă casă în sat, să fie și ei gospodari, nu a avut glasul ei atâta putere cât să ajungă la sufletele lor. Că la urechi degeaba ajunge vorba dacă nu ajunge și în suflet. Că omul numai așa înțelege, dacă ascultă cu sufletul. Altfel e numai tulburat. Nu știe de unde să pornească și către ce să se îndrepte, poate omul avea toate școlile din lume făcute. Ea nu are multă școală, dar mereu a știut ce vrea de la viață. Și dacă știi ce vrei, descoperi și ce trebuie să faci ca să obții.
Acum, pentru dânsa, viața a trecut. Nu a trăit degeaba. A făcut copii, a făcut gospodărie, a făcut două fântâni, a sădit o grămadă de pomi și a citit și Biblia de două ori. A treia oară se teme s-o citească. A făcut legământ cu Cel de Sus ca să moară după ce-o citi de 3 ori cartea sfântă. Atunci credea că n-o s-o citească niciodată, dar întâmplările vieții au condus-o pe alt drum. De moarte știe că nu are cum scăpa, dar parcă ar mai amâna-o puțin. La ce bun să te grăbești să mori? Niciodată nu-i bine să te grăbești să faci lucruri pe care le poți face doar o singură dată…
Lasa un raspuns