În ultima vreme, oamenii și-au dat seama că internetul este doar un surogat de viață, spectaculos, minunat, dar surogat. Din ce în ce mai mulți dintre noi renunțăm la viața din fața display-ului ca să căutăm senzații reale, trăiri și sentimente reale, redescoperind avantajele vieții personale. Sigur că sunt părți bune în Internet, cele care înlocuiesc mijloace vetuste de comunicare la distanță (scrisori, telegrame, telefoane) sau suporturi depășite de muzică, teatru sau film, dar până și aici există limite.
Asaltul media, indiferent dacă online sau TV, a dus la o limitare a capacităților oamenilor, care își pierd constant funcția de memorare devenită inutilă. Când eram tânăr îi admiram pe cei care citau din memorie pagini întregi de roman sau interminabile poezii. În ziua de azi, aiuriți de asaltul de informații haotice care ne populează viața zilnică, ne ținem memoria pe tablete sau laptopuri, în nori pe internet sau pe bilețele ca străbunica sclerozată. Nu mai creăm nimic original, pentru că suntem prea plini de informații noi care trebuie procesate, iar dacă totuși mai apare câte un poet original, dăm năvală să-l criticăm că nu scrie ca Eminescu.
Sigur că folosesc internetul, dar exclusiv pentru a-mi ține aproape prietenii, pentru a putea comunica oricui este interesat ce gândesc și cum gândesc. Am descoperit OAMENI foarte frumoși pe Facebook și m-am dus să-i cunosc și în realitate pe mulți dintre ei, dar numărul lor este infinitezimal față de numărul identităților false întâlnite în același loc. De aceea îi înțeleg foarte bine pe cei care își închid conturile și se duc cu prietenii la iarbă verde, care se întorc în librării să-și cumpere cărți sau se duc la spectacole cu muzică live. Toți acești oameni redescoperă valoarea originalului în dauna surogatului… de orice fel.
Lasa un raspuns