„Medicii de aici din Suceava nu știu când se va termina. Eu am venit să ajut, fac tot ce pot, dar știu că peste un număr de zile mă voi opri și voi pleca. Ei nu știu, ei au 40 de ture. Din punctul meu de vedere oamenii ăștia sunt eroi”, spune într-un interviu căpitanul medic Mihai Mărginean, cel care a publicat în urmă cu o zi pe Facebook o descriere cutremurătoare cu situația de la Spitalul din Suceava care „va zgudui umanitatea din noi” și prin care avertiza lumea să se pregătească pentru decizii grele.
Într-un interviu video realizat prin Skype, căpitanul medic Mihai Mărginean povestește colegilor din MApN care este situația la Suceava, vorbește despre regimul „draconic” pe care unii zic că Armata l-a instaurat în spital și despre cine crede el că sunt eroii în aceste zile dificile.
- Medicii de aici din Suceava nu știu când se va termina. Eu am venit să ajut, fac tot ce pot, dar știu că peste un număr de zile mă voi opri și voi pleca. Ei nu știu, ei au 40 de ture. Din punctul meu de vedere oamenii ăștia sunt eroi.
- Să vă spun cine mai cred eu că sunt eroi. Să ne imaginăm cum se vede terapia intensivă prin ochii unui pacient. Un om care stă în pat cu o mască de oxigen pe față și peste mască o altă mască chirurgicală. Simte că nu are aer, ba e cald, ba e frig. Nu poate să-și dea jos masca. Și în jurul lui se plimbă oameni îmbrăcați în combinezoane albe, fără față, cu niște ochi aburiți, cu niște viziere… Nu are cum să fie decât o imagine absolut înspăimântătoare. Și acești oameni sunt eroi, rezistă și ei cum pot.
- Am venit într-o sâmbătă și cred că luni sau marți noapte am intrat în prima tură. Cu mine în tură a fost repartizat un coleg medic de aici din Suceava. După tura aceea făcută împreună mă simt foarte apropiat de el. Simt că e ca și cum ne-am cunoaște dintotdeauna. (…) Am trecut prin aceeași suferință împreună. În episodul acela pe care l-am relatat pe Facebook el era lângă mine, a fost camaradul meu.
Despre regimul impus de Armată la Spitalul Județean Suceava, pe care unii îl consideră „spartan”, „draconic”:
- Să nu-și închipuie cineva că în curtea spitalului sunt 10.000 de militari cu arme automate, că mărșăluiesc peste tot militari sau că în timp ce îți faci activitatea pe secție cineva te supraveghează cu luneta. Nici vorbă, militarii nu au călcat în secții. De fapt, toți militarii sunt o mână de oameni.
- (…) În primele momente, în primele zile, dezordinea era atât de mare încât și medicii de aici au fost copleșiți. Să nu vă închipuiți că au avut la dispoziție totul. N-au avut, au încercat să improvizeze acolo unde lucrurile nu au funcționat cum trebuie. Au învățat pe parcurs. Cred că oamenii s-au speriat puțin. S-au gândit că Armata le va modifica într-un fel modul de lucru, că le va influența activitatea lor profesională. Dar să știți că ei (n.r. noi), această mână de oameni-militari, sunt și ei medici și au venit să ajute.
- Fizic este extenuant (n.r. cu echipamentul de protecție). Aseară mă dureau picioarele, activitatea medicală este dificilă. Dacă doar ar trebui să stai cu acel echipament pe tine poate ar mai fi cum ar fi, dar noi trebuie să ne continuăm activitatea, avem proceduri de făcut. Echipamentul face totul să fie mult mai greu de realizat. Dar nimeni nu se plânge că echipamentul este greu de suportat. Pentru toți cred că apăsarea mai mare este cea sufletească.
- Știu că toată lumea suferă, le înțeleg suferința, și noi suferim alături de voi. Împreună vom trece peste asta. Nu vă pierdeți speranța. Luptați și voi cu ce aveți la dispoziție. Dacă tot ce puteți să faceți este să rămâneți acasă, faceți asta. Dacă puteți să ajutați pe colegii voștri medici sau asistenți și personal auxiliar din spital, faceți-o cum puteți. Dacă sunteți pacienți, rezistați. Împreună vom reuși să învingem.
Lasa un raspuns