Memento

Va scrie presa, iarăși, cu mult spor
Și va începe cu…a fost odată
O mare Adunare la ACOR,
Cu mulți primari…Veniți din țara toată.

Vor curge, sigur, râuri de cerneală,
Se vor cruci și babele la porți,
De-această Conferință Generală
De povestit, cândva, la strănepoți.

Sperăm că multe lucruri importante
Îți vor găsi, aici, o rezolvare,
Căci știți ce spune una dintre poante:
„Speranța moare ultima”…Dar moare!

E bine să mai credem că se poate,
N-aș vrea să fim atât de pesimiști,
Însă mai știu – și cred că-mi dați dreptate –
Că-i plin, prin cimitir, de optimiști.

Deci apelăm la cei ce pot decide,
Să ia o hotărâre cât mai bună,
Sperând că vor putea, altfel, deschide
Mai multe uși, primarii de comună.

Și că vor ține cont, întotdeauna,
De-aceste lucruri, stict elementare,
Astfel încât să spunem că minciuna
În țara asta nu-i nemuritoare.

Iubiți colegi, frumoaselor colege,
De-om sta ca fermecați, doar cu povești,
Nu vor putea veni să ne „dezlege”
Nici vraci de pe la curți împărătești.

Închei aici, vă rog iertați-mi vina
De-a spune adevăruri, cu umor;
Eu vă aștept, cu drag, în Bucovina
Și vă salut! Cu…roșu de Humor.

Chiar de vor fi și unii să mă-acuze,
Eu chiar mă trag din daci și din romani
Și vă doresc, cu zâmbetul pe buze,
Să fiți iubiți….Acum și la mulți ani!