Memorii eliptice

Deși popoarele au la dispoziție o memorie comună numită Istorie, s-a dovedit că aceasta nu este conformă cu realitatea, diverse interese aplicând factori distructivi asupra adevărului istoric. Ca și în cazul istoriei, memoria noastră este influențată drastic de calitatea informațiilor pe care le avem despre timpul trecut iar timpul necesar corectării unor judecăți greșite ne lipsește.
În afara celor bolnavi de Alzheimer toți avem două feluri de memorie care funcționează în paralel, memoria pe durată scurtă și memoria pe durată îndelungată. Dacă pe prima o accesăm aproape involuntar de fiecare dată când ne referim la evenimente petrecute ieri, a doua are nevoie să fie educată și antrenată pentru a putea reda coerent evenimente petrecute cu 50 de ani în urmă.
Creierul uman poate fi înțeles destul de ușor dacă facem o analogie între el și un calculator așa că vom folosi aceeași analogie pentru a explica de ce epoca internet constituie o piedică în calea memoriei noastre. E chiar foarte de simplu de înțeles că dacă upgradăm un PC exclusiv pe partea de memorie dar uităm să upgradăm și procesorul, indiferent cât de multă informație am deține, viteza cu care o putem integra este din ce în ce mai insuficientă, ajungând să devenim un simplu echipament de înregistrare care nu are timpul efectiv de a mai face și altceva.
Pe acest fapt simplu se bazează toată politica prezentă în România și nu numai. De ce ai nevoie pentru a opri activitatea unor creiere, de orice fel, de a trage concluzii care îți sunt potrivnice? Decât să te obosești să găsești soluții logice și programe performante e perfect de-ajuns să generezi un flood informațional care să le oprească să facă orice altceva decât să înmagazineze informațiile noi! Ce contează despre ce sunt noile informații atâta vreme cât sunt NOI? S-a creat deja o interdependență între nivelul de informație și necesitatea de a-ți da cu părerea despre orice numai ca să semnalezi că știi despre ce e vorba. Ni s-au injectat subliminal idei false despre importanța opiniei noastre, internetul ne-a deschis o ușă către lume, noi am deschis-o și lumea s-a prăbușit peste noi rupându-ne de tot ce eram noi înainte de asta.
Până nu vom reuși să ne creăm filtre foarte bune care să țină la distanță vacarmul informațiilor inutile, putem cel mult să ne amintim că avem o memorie pe care nu avem timp să o folosim pentru că trăim într-un azi perpetuu.