Povestea Roșia Montană, începută încă înainte de 2000 sub oblăduirea lui Văcăroiu, a curs lin, abuz după abuz și campanie publicitară după campanie publicitară până când un vânt advers a umplut plămânii unor jurnaliști care chiar s-au dus la fața locului descoperind o parte din focul care producea fum. S-au făcut reportaje și pro și contra subiectului, fiecare parte prezentând jumătatea de adevăr convenabilă și aruncând săgeți otrăvite în tabăra adversă dar nimeni nu a stat la mijloc să le judece imparțial, ajungându-se astfel la o adevărată scindare generală a populației. Scindare care l-a obligat până și pe Președintele Traian Băsescu să bată în retragere de pe poziția de susținător declarat, pe cea de observator privilegiat, adică neutru. Nu țin să dau dreptate nici uneia dintre părți pentru că, indiferent de opinia mea personală, cred că va câștiga partea care va renunța prima la mascarada mediatică și va oferi adevărul ca argument, dar doresc să recapitulăm aici da-urile și nu-urile subiectului dându-vă posibilitatea de a vă crea propria idee despre fenomen în loc să vă asumați una din părerile deja existente.
Militanții pro Roșia Montana au ca argument de bază crearea de locuri de muncă urmată de impactul economic conex generat și că oricât de mici ar fi cotele de participare și redevențele colectate în urma acestei activități sunt mai mult decât nimic. Problema mediului nu e una importantă pentru ei, cu cât locuiesc mai departe cu atât fiind mai siguri de lipsa impactului lacurilor de cianuri, mai mult, cum deja mai există asemenea exploatări, că sunt 5 sau 50 de asemenea lacuri nu mai contează. Pe asemenea considerente economice guvernanții au mai vândut resurse naționale dovedindu-se de fiecare dată că există întotdeauna portițe legale pentru investitorii străini de a ocoli exact acele puncte din contract care constituiau baza sa, adică numărul de salariați localnici, calificați și necalificați, nivelul de salarizare și nu în ultimul rând nivelul de protecție asigurat muncitorilor și mediului înconjurător.
Cetățenii coalizați împotriva proiectului au o listă mult mai vastă de motive mergând de la vicierea mediului și distrugerea Carierelor Romane unice în lume până la exproprierile forțate, blocarea oricărei industrii locale prin legea care declara Rosia Montană zonă minieră sau blocarea tuturor încercărilor de a înscrie Roșia Montană în patrimoniul UNESCO. Ei neagă impactul economic sugerat de guvern și susțin că vicierea mediului pentru zeci de ani după încetarea respectivului proiect se va dovedi mult mai costisitoare decât ar putea câștiga Statul Român din această exploatare. Mișcările Guvernului, haotice și neclare, declarația Primului Ministru că suține Roșia Montană din postura de conducător al Guvernului dar va vota împotriva ei ca deputat (de Tg Jiu) fiind ultimele motive pentru care cetățenii demonstrează împotriva acestui proiect.
Din punctul meu de vedere, fiecare dintre părți are parțial dreptate dar, în lipsa unor clarificări foarte necesare, înclin să dau dreptate protestarilor deoarece e mult mai puțin costisitor să previi o catastrofă ecologică decât să o repari.
01.10.2013
CRISTIAN TONOLLA
Cristi, pe când un articol despre Exploatarea miniera Călimani?
Subtire pentru un subiect atat de gros. Poate cineva sa faca vreo similitudine cu partea civilizata a Europei, pe care o tot invoca mai smecherii timpului ca model atunci cand ni se baga pe gat tot felul de bullshit_uri ?