Legea nr. 172/2016 pentru completarea art. 158 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul oficial nr. 808/13.10.2016, respectiv la 12 noiembrie 2016.
Ce motive au determinat completările aduse la legea pensiilor
Aşa cum se arată în expunerea de motive la proiectul legii de modificare şi completare, în conformitate cu legislaţia anterioară datei de 1 aprilie 2001, în materie de pensii şi asigurări sociale de stat, conducerea unităţilor, împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinând seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşurau activitatea salariaţii lor, nominalizau atât locurile de muncă ce se încadrau în grupele I şi a-II-a de muncă, cât şi persoanele ce urmau să desfăşoare activităţi în aceste locuri.
De asemenea, perioada de timp în care o persoană avea sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă, în astfel de locuri, se stabilea prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin prevederile legale ce reglementau atribuţiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane, în raport cu funcţia îndeplinită.
Cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă, prin care angajatorul a acordat unele drepturi pecuniare, activitatea desfăşurată a fost recunoscută ca fiind încadrată în grupa I şi/sau a-II-a de muncă, dar angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a nominaliza şi persoanele a căror activitate se încadra în grupe superioare de muncă, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Ordinul nr. 50/1990 (publicat în M.Of. nr. 38/1990, în prezent abrogat prin Legea nr. 19/2000).
În aceste condiţii, între salariaţii care au desfăşurat activităţi încadrate în grupe superioare de muncă, nominalizaţi de angajatori, şi cei care nu au fost nominalizaţi, dar au desfăşurat aceleaşi activităţi în aceleaşi locuri de muncă, s-au creatdiscriminări, de cele mai multe ori situaţiile fiind îndreptate pe cale judecătorească.
În unele unităţi angajatoare, unde erau organizate structuri sindicale, prin contracte colective de muncă s-a stipulat expres că lista locurilor de muncă şi a categoriilor de personal ce se încadrează în grupele I şi a- II-a de muncă se vor stabili prin note comune sau acte adiţionale la nivelul acestor „unităţi”.
Care sunt noutăţile pentru pensionarii interesaţi
Modificarea art. 158 din Legea nr. 263/2010 are în vedere eliminarea inechităţilor ce au condus la discriminări între persoane aflate în situaţii identice din punct de vedere al desfăşurării activităţilor ce se încadrau în grupa I şi a-II-a de muncă, în ce priveşte accesul la pensia pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare dar şi la acordarea unor punctaje suplimentare luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual.
Astfel, se introduce reglementarea protrivit căreia, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a-II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Dispoziţile care se introduce în lege prevăd că dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.
Documentul verificabil poate fi unul dintre următoarele acte:
- actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă;
- contractul individual de muncă;
- contractul colectiv de muncă;
- decizii interne;
- act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu;
- extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă;
- orice alte documente justificative.
În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.
În situaţia în care, ca urmare a verificărilor, se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.
Lasa un raspuns