O Lege surdă pentru o Justiție oarbă

Am vorbit în paginile ziarului nostru despre Valerian Cubleșan, artist și compozitor bucovinean, al cărui nume se leagă definitoriu de Corul Cantores Amicitiae și mai târziu de rockul românesc. Preopinentul, pe care în acest articol ca și în cele următoare îl voi numi Lian, așa cum îi spun puținii prieteni adevărați care i-au mai rămas, s-a îmbolnăvit de cancer și, după oarece tevatură, a obținut o pensie de invaliditate de gradul 2. Valoarea 588 de lei dar, fiind probabil mult prea mare pentru bugetul statului, începând cu luna ianuarie 2015, asupra ei se aplică o poprire de 180 de lei deoarece cei de la Pensii au descoperit că Lian are drepturi de autor.
Legal, Articolul 6, aliniatul 1, punctul 1, litera d., din legea 263 stabilește că pensionarii de invaliditate gradul 1 și 2 nu au voie să lucreze. Asta e legea, cu asta navigăm. Presupun că tot scriind articole, aliniate, puncte și litere, cei care au conceput măreața lege au rămas fără cerneală sau pastă la pix taman când să scrie excepțiile. Sunt cu totul de acord că un om cu un picior amputat nu se poate angaja poștaș și nici un nevăzător nu se poate angaja șofer de autobuz, dar de aici și până la a interzice unui bolnav de cancer să compună muzică mi se pare nu numai ilogic ci pur și simplu răutăcios.
Să continuăm însă avatarurile lui Lian. Decizia nr. 14561/28.10.2014 îl înștiințează sec că a prestat o activitate profesională pe perioada februarie 2012-iunie 2014, lucru INTERZIS de legea sus menționată, generând bugetului de pensii un prejudiciu de 5375 lei. În articolul viitor vom vorbi și despre valoarea totală a drepturilor de autor încasate de Lian în perioada 2012 -2014, dar acum să ne concentrăm asupra legii respective și a implicațiilor ei. A venit înștiințarea, în mod normal Lian a făcut contestație dar, oricare ar fi soluționarea Tribunalului, pensia s-a diminuat deja. Dacă, așa cum ar fi normal, Lian va câștiga, va primi, probabil românescul pardon cu capul spart. Mi se pare că Statul e ceva mai preocupat să nu cheltuiască banii decât să-și protejeze cetățenii. Unde începe dreptatea și se termină omenia? În principiu milităm pentru drepturile omului dar în fapt, zi de zi acționăm împotriva lui.
Mulțumesc zilnic Domnului că n-am ajuns la mâna societății, la mila Statului și la intransigența unor legi create probabil de roboți, pentru că nu e nimic uman în ele. Cinste parlamentarilor români, bune legi!