O lume fără rădăcini, dar plină cu rafturi… toate pline!

de Dragoş Huţuleac

Nu ştiu ce să scriu. Nu ar fi prima oară. Aşa că îmi las gândurile să zboare ca şi cum ar fi libere. Dar nu-s! Nimeni şi nimic nu mai e liber în ziua de azi. Constrângerile implicite sau explicite sunt cele care modelează gândirea şi lumea. Şi pentru că oamenii se lipesc tot mai mult de ecrane şi lumea virtuală din ele, acestea (constrângerile), devin tot mai absurde şi mai limitative. Lipsa experienţei de viaţă, a trăirii autentice, a lecturii, a învăţământului clasic ne „castrează” creativitatea. Nici măcar în pat nu mai suntem creativi, nici măcar acolo nu ne lăsam pradă instinctelor, nici măcar acolo nu ne mai bucurăm de celalalt. Totul urmează un scenariu prestabilit, lesne de identificat în filmele porno. Nu mai surprinzi pe nimeni cu nimic, nu mai simţi nimic, pentru nimeni. Faci un simplu schimb de fluide, mai bifezi ceva pe ordinea de zi, dar nu mai simţi niciun fel de bucurie…niciun fel de împlinire. O faci, ca să fie făcut. Că aşa trebuie, nu că aşa vrei.
În politică, în viaţa de zi cu zi e la fel. Acelaşi scenariu prestabilit, din care nu poţi ieşi. Dacă ieşi, eşti condamnat. Devii un paria. Eşti arătat cu degetul, marginalizat, în cel mai bun caz ignorat. Şi asta numai pentru că ai avut curajul să ai un alt punct de vedere. Care nu-i politicaly correct şi care jigneşte de cele mai multe ori o minoritate mult prea insignifiantă şi mult prea puţin înzestrată intelectual ca să o iei în seamă într-o societatea normală la cap. Dar pentru că normalitatea s-a dus naibii, iaca nici să mai glumeşti nu poţi. Darămite să vorbeşti serios şi să ai o opinie contrară?!? Gata, eşti terminat! „Trebuie să apăram amiba curcubeu, gândăcelul de lună plină şi să tăiem vacile. Că vacile se beşesc şi contribuie la încălzirea globală” susţin minoritarii. „Dar şi oamenii se beşesc!” susţii tu. „Eşti un retrograd ignorant!” vor zbiera ei „… că beşina umană nu are conţinut aşa ridicat de carbon, boule! Trebuie să mori în chinuri că susţii aşa ceva!”… şi da, lor trebuie să te supui. Că au mai multe drepturi ca tine. Doar îs minoritari, ce paştele mă-sii! Nu te joci cu sentimentele omului. Sau ce o fi ăla!
Şi de aia. Uite de aia nu te mai simţi împlinit cu nimic. Pentru că nu mai ai libertate. Mai ales libertatea de a fi tu însuţi. Aia îţi lipseşte cel mai mult. Trebuie să te conformezi, ca să poţi să supravieţuieşti. Într-o lume lipsită de umor, lipsită de viaţă, lipsită de autenticitate, lipsită de bucurie, lipsită de dragoste, lipsită de valori clare. O lume fără rădăcini, dar plină cu rafturi…toate pline!