Nu cred că este vreun secret că mă leagă o prietenie strânsă de poetul Sorin Poclitaru și că mă simt foarte atras de activitatea sa, atât ca poet, cât mai ales ca promotor al vieții culturale. Implicarea sa începe să-și arate roadele și nimeni nu se poate bucura de asta mai mult decât mine. Sâmbăta asta am fost martorul unui nou mariaj inspirat nășit de Sorin, acela dintre eco-atitudinea scriitorului Nicolae Dărămuș și muzica folk.

Recunosc că nu știam multe lucruri despre Nicolae Dărămuș și continui să fiu ignorant în multe privințe, și pentru asta voi scrie un alt articol despre respectivul om, care merită, părerea mea, dreptul de a fi înțeles. Astăzi simt nevoia să scriu despre ce s-a întâmplat sâmbătă seara în pizzeria La Bomba, deoarece am văzut o sală plină de oameni interesați de conferința domnului Dărămuș, oameni care au stat 3 ore, la început încorsetați de comunul societății noastre, pentru a se deschide mai apoi argumentului prezentat de omul care a renunțat să mai fie medic internist pentru a se dedica însănătoșirii României.

Există în fiecare dintre noi, bine ascuns ce e drept, instinctul de a pune mâna pe par atunci când ni se fură pâinea, dar stăm letargici când ni se fură aerul și apa, când interese materiale oneroase ne distrug ecosistemul. Mesajul lui Nicolae Dărămuș este plasat undeva între fronda cultă și eco-terorismul revanșard, menit să trezească măcar conștiințe dacă nu acțiuni directe. Omul vine cu cazuri concrete, prezentate detaliat, cu motive și motivații ale acelora care ne omoară urșii, ne captează râurile și ne taie pădurile. Ascultându-l, începi să crezi că totul e doar literatură, deoarece n-ai văzut nimic, sau aproape nimic din ceea ce spune la televizor. Dacă nu-l crezi și începi să te gândești la subiect, scopul scriitorului, al OMULUI Dărămuș a fost atins, încă o conștiință s-a trezit.

M-am minunat când medicul, scriitorul și Robin Hood-ul ecologic a pus mâna pe chitară și a cântat două melodii minunate în deschiderea recitalului lui Vasile Mardare, cântând cu aceeași pasiune cu care face totul în viață.

Partea folk a serii a fost un regal, Vasile Mardare alternând piese de pe ultimul CD cu piese vechi de 18-20 de ani, care au încântat, și Ștefania Iacob îmbătând cu vocea ei prea mare pentru un copil așa de mic.

Cam așa a fost o lansare de carte și CD-uri organizată de Sorin Poclitaru și FAIRplay în miez de vară la Gura Humorului. Cartea se numește Inocenții marii terori, o puteți găsi în librării sau pe net și vă rog să-mi permiteți să v-o recomand, ca pe o lectură obligatorie dacă vă pasă de țara asta. Cd-ul de autor, integral realizat de Vasile Mardare, se numește Anii cei mai frumoși, iar CD-ul Ștefaniei Iacob se numește De dragul ochilor căprui și este compus pe versuri de Sorin Poclitaru și cântat cu acompaniamentul la clape a lui Florin Bejan. Per total, o sâmbătă cu frumos pentru cei care apreciază lucrul bine făcut, o ocazie cu care ați fi putut afla că viața poate fi altfel.

Am filmat pentru dumneavoastră câteva momente din spectacolul folk, cu acordul cântăreților, pentru a argumenta cele scrise mai sus. Filmările au scopul de a vă încuraja să participați la spectacole live și nu acela de a le înlocui, punctul meu de vedere fiind acela că media este chemată să promoveze și să comenteze spectacolele și nu să le înlocuiască. Din motive tehnice, filmările vor apărea abia marți, sub același titlu, pentru azi vă oferim doar fotografiile celor trei coperți.

Stefania Iacob-CDVasile-Mardare-Aniiinocentii-marii-terori~7932041

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.