După cum știți deja, 100 de kilometri cu mașina nu constituie un impediment major pentru SuceavaLIVE atunci când vine vorba de prezentarea unui eveniment cultural. Nu ne împiedică nici faptul că publicația noastră se ocupă de județul nostru, pentru că, dacă pe plan local nu se întâmplă nimic deosebit ar fi păcat să nu aflați că în alte părți, nu prea depărtate, evenimentele sunt mai dese.
După ce a reușit să-l aducă pe Mircea Vintilă pe scena micuță de la Km0, familia Zlavoc a îndrăznit mai mult și a adus o reprezentație de teatru, intr-o zi de joi, foarte friguroasă, în care majoritatea bărbaților erau concentrați la meciurile din grupele Europa League. Au crezut că piesa prezentată va atrage, atât prin titlu, cât și prin notorietatea autoarei, măcar curiozitatea dacă nu și interesul amatorilor de gen. Din păcate, din punct de vedere material… s-au înșelat, dar cei care au avut norocul sa fie acolo au avut parte de o adevărată sărbătoare.
Chiar nu știu ce să va spun, cum să vă descriu caleidoscopul complicat al acestei reprezentații, în care se întrepătrund după rețete complicate adevărul frust cu trăirile minunate, cuvântul militant și voci de copil. Frumusețea nu stă nici în geniul autorului sau în priceperea regizorului cu toate că depinde intrinsec de ele. Frumusețea nu depinde nici măcar de talentul actorului de a îmbrăca în suflet, de a da viață unei multitudini de identități. Frumusețea stă în noi, dacă există va izbucni la cea mai mică atingere împodobindu-ne viața cu curcubee policrome. Spectacolul de joi seară a dovedit asta deoarece el a avut două părți distincte. În prima parte, sala s-a crispat în fața valului de nou și a mesajului clar, anti tabuuri, a fost rece, reticentă. Apoi cineva a apludat la sfârșitul unui monolog și din căldura palmelor noastre gheța s-a topit, mesajul a găsit frumusețea din noi. Armurile au căzut și oamenii s-au bucurat de fiecare moment al piesei, iar la final au compensat insensibilitatea manisfestată în prima parte aplaudând îndelung o actriță aflată aproape de un colaps datorat imensului consum nervos.
Cu siguranță Monoloagele VAGINULUI nu este o piesă la care să îți duci soacra sau mama bolnavă de inimă, nu este un eveniment destinat copiilor, dar consider ca este un exercițiu de libertate, de maturitate a gândirii și, de ce nu, un spectacol de cultură lărgită. În definitiv, dacă acceptăm că oamenii cu alte orientări sexuale pot fi muzicieni sau sportivi de talent, de ce n-am accepta că sunt și dramaturgi de talent. Fără să vedem operele lor…. cum știm?
Ca simplu om din public mă întreb de ce sunt mai curajosi nemțenii din Republica Pinalty, de găsesc asemenea spectacole eveniment și le prezintă unde pot. Cine face diferența dintre bun și prost. Cine și unde trage granița dintre cultură și profit?
07.10.2013
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns