Pe Rică Tunsu îl vezi în fiecare zi mergând dintr-un capăt în altul a Pieţei Mici, cu tomberoanele de gunoi după el. Le goleşte în containere, le pune la loc de unde le-a luat şi face curat printre tarabe.
Nu demult a terminat, la o universitate privată, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, specializarea Administraţie Publică, cu o notă de 9,60 la licenţă.
„Am lucrat 27 de ani ca mecanic de utilaje, dar societatea la care am lucrat s-a închis, a dat faliment. Bacul l-am avut odată cu copiii, că eu am făcut şcoală profesională…aşa erau timpurile atunci”, povesteşte Rică, cel care câştigă 650 de lei pe lună.
„M-am gândit că aşa voi găsi un serviciu mai bun… Cam greu de găsit un serviciu în administraţie, pentru că se cere vechime în domeniu. Sperăm să găsim un post mai bine plătit, se apropie pensia îndată, să avem şi noi o pensie mai bună”, spune Rică, apropiindu-se deja de vârsta de 51 de ani.
Să faci liceul şi facultatea, la vârsta sa, când ai şi un serviciu, a fost o adevărată provocare.
„Nu am vrut să mă fac de ruşine faţă de ăştia tineri”, spune el, justificând notele mari obţinute la bacalaureat (8.40) şi la licenţă (9.60). Dar tot el recunoaşte: „Greu, cu servicii şi cu facultate în acelaşi timp. Plus bani cheltuiţi pentru patru în facultate odată – noi doi şi copiii doi”.
Soţia sa, care i-a fost colegă de bancă la liceu, se ocupă de curăţenie în cadrul Primăriei Suceava.
„Fac parte dintr-o familie modestă, care la momentul respectiv nu şi-a permis să ne dea la şcoală. Eram şi la o distanţă de 30 de kilometri de oraş… Aşa a fost să fie. M-am angajat încă înainte de a avea 18 ani, am lucrat, şi ambiţia m-a făcut să continui studiile. Dacă pot, de ce să nu fac mai mult în viaţă?”, spune Mariana Tunsu, care a împlinit 45 de ani.
Femeia, care vrea să ajungă să lucreze în birourile în care acum face curat, are o concepţie proprie asupra modului cum ar trebui să se lucreze în instituţiile din România:
“Visul meu este să lucrez cu oamenii, poate chiar la un birou de relaţii cu publicul. Îmi place să ascult problemele oamenilor, să-i îndrum, să-i fac să plece mulţumiţi. Când vin într-o instituţie în care lasă o parte din salariu sau din pensie, normal este să plece mulţumiţi, cu zâmbetul pe buze”.
Speranţele lor că vor găsi locuri de muncă mai bune s-au spulberat când au văzut că singurele locuri libere sunt cele în care li se cere să aibă experienţă în administraţie, pe când posturile de debutant sunt blocate, din cauza crizei.
Lasa un raspuns