Sărbătorirea Învierii s-a făcut de-a lungul vremii cu tradiţii specifice, izvorâte din spiritualitatea populară, pentru a ritualiza momentul în mod cât mai solemn şi semnificativ. Datinile pascale au un farmec aparte. Înscrise în peisajul reînnoit al primăverii, devin adevărate acte arhetipale, urcând către sensuri şi simboluri străvechi. Expresie a unei concepţii sacrale de festivizare, ele constituie totodată un prilej de manifestare artistică, în care măiestria se îmbină cu tradiţia creştină pascală.
Întâlnite pretutindeni, cu trăsături în general asemănătoare, datinile de Paşti au un ceremonial păstrat neschimbat de multă vreme, un rol important în acest sens avându-l şi cultul bisericesc, care a întreţinut mereu atmosfera celebrării pascale în viaţa credincioşilor.
Datinile Paştilor încep din duminica premergătoare a Floriilor, care vesteşte apropierea marii sărbători, şi se continuă până în săptămâna de după Paşti, iar unele tradiţii se prelungesc chiar până la Înălţare.
Săptămâna Mare în Bucovina
În Săptămâna Mare sau a Patimilor, se crede că dacă moare cineva, sufletul lui este dus în Iad, căci Raiul este închis. Această săptămână este ţinută prin post strict. Marţea din săptămâna mare se numește şi Marţea Sacă, ţinându-se pentru dureri de cap şi pentru ca să nu sece laptele la vaci.
Cenuşa cu care se face focul în miercurea Paştilor, ca de fapt din toată această săptămână, se crede că este bună pentru straturi.
În Joia Mare, a Patimilor sau Joia Neagră se crede că morţii vin pe la vechile lor locuinţe şi ar rămâne până la Duminica Mare. Nu se spală rufe, ţinându-se ca o sărbătoare, iar dacă se pune cloşca pe ouă, ea va scoate numai cocoşi. Tot în această zi se dă de pomană uliului, pentru a nu mânca puii vara. Se crede, că cine doarme în joia mare va fi puturos tot anul.
În zona Bucovinei, începând cu Joia Mare nu se mai toarce până la Ispas (la Înălţare). În această zi se cere ca toţi din casă să planteze un pom, crezând că se prind mai bine. Seara, se consideră că nu e bine să lipsești de la Denia cea Mare, când femeile tămâiază la cimitir pe cei morţi. Cine posteşte din Joia Mare până la Paşte, se crede că va şti cu trei zile înainte când va muri.
Tot în această zi, se colorează, se vopsesc cu culoarea roşie ouăle. Se crede că dacă moare cineva în sat în Joia Mare, ouăle nu ies frumoase şi colorate bine.
Vinerea Mare este ţinută cu stricteţe, ajunându-se, mai ales pentru arsuri. Nu se coace şi nu se seamănă nimic. Dacă plouă în această zi, anul o să fie bogat, dar zilele dintre Paşte şi Rusalii vor fi ploioase. Sâmbăta, dar şi Joia se face pasca, care are formă rotundă, asemănătoare cu scutecele lui Iisus.
Cojile de ouă din care s-a făcut pasca se aruncă pe apă, pentru a vesti mai la vale, în josul râului venirea Paştilor. În această zi, unică din an, femeile ar avea voie să-şi bată bărbatul fără ca acesta să riposteze.
În Sâmbăta Mare se spune că cine moare în această zi, nu este nici cu morţii nici cu vii. De asemenea, cine cade pe drumul spre Biserică, la Înviere, va avea mari probleme în acel an. Tot în noaptea de Înviere se crede că se deschid porţile Cerului, iar ceea ce ceri, Dumnezeu îţi va da.
Ziua de Paște în Bucovina
În zona Bucovinei, datina se deosebeşte de alte zone ale țării prin complexitatea simbolurilor și a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care trebuie să sfinţească şi să binecuvânteze bucatele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor.
În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model tradițional sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul graului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie.
Ajunși acasă, toţi membrii familiei, veniţi de la Înviere, se spală într-un vas cu apă neîncepută în care se află un ou roşu şi un bănuţ de argint. Oul se pune pentru ca să fie toţi roşii şi sănătoşi ca oul, iar banul, ca să fie bogaţi şi curaţi ca argintul. Se gustă apoi, neapărat, prima dată din anafora de Paşte care a fost adusă în coșul sfințit de preot, apoi se stă la masă gustând din toate bucatele.
Cu precădere în vechime, dar şi azi, unii gospodari, vin de la Înviere cu lumânarea nestinsă şi ocolesc casa, pentru izgonirea celui rău. Se mai crede că în această zi nu este bine să se cearnă făină sau să se bage mâna în solniţa cu sare, căci îţi vor transpira mâinile tot anul. Ciocnind ouăle, se spune că al cui nu se va strica, acela va trăi mai mult. În anii din urmă, vânătorii puneau în puşcă anaforă pentru a atrage cu ea mai mult vânat. Se mai zice că dacă oul vopsit roşu, sfinţit de la Paşti, îl păstrezi patruzeci de zile fără să se strice, este semn sigur că eşti un om norocos.
Pe timpuri, toată lumea în ziua de Paşte trebuie să tragă clopotele şi să bată personal toaca, semn al apostolatului şi al răspândiri prin el a veștii Învierii. Umblatul copiilor după ouă roşii este o continuare şi o transformare a vechii tradiţii când fiii se duceau la părinţi, nepoţii la moşi şi finii la naşi cu pască şi cu ouă, ciocnind şi stând la masă cu ei, mai ales în a doua şi a treia zi de Paşti.
Obiceiuri în Săptămâna Luminată
Ciocnitul ouălor, ca datină generală, se prelungeşte în toată Săptămâna Luminată până la Ispas şi Rusalii. În Săptămâna Luminată, se crede că cerul este deschis, iar cine moare e fericit căci ar merge fără judecată direct în Rai, așezându-se la dreapta Domnului.
Toate aceste credinţe, tradiţii şi obiceiuri care se mai păstrează în mare parte în zona noastră, trebuie mereu reamintite, deoarece definesc sufletul bucovineanului. Acestea, în cea mai mare parte nu contravin învăţăturii noastre creştine, ci dimpotrivă o întregesc şi o fac accesibilă, în înţelesul ei deplin, creştinului de rând.
Lasa un raspuns