Am remarcat câteva lucruri interesante pentru evoluţiile viitoare: Elenei Udrea îl atacă pe Klaus Johannis fără menajamente, la fel ca şi Monica Macovei. Dar există o diferenţă semnificativă: alegătorii candidatei PMP nu fac parte dintre cei cu opţiuni ferme şi ireductibile, nu sunt cu alte cuvinte alegători ideologici, ci mai curând oameni cu opţiuni tranzacţionabile. Ei nu pot fi, în linii mari, diferiţi tipologic de cei pe care preşedinta PMP i-a promovat în partid. Urmarea este că, în turul al doilea, Elena Udrea ar putea să facă o declaraţie fermă de susţinere pentru candidatul rămas în cursă. S-ar putea obiecta că, după toate atacurile la adresa lui Klaus Johannis şi după acuzaţia de a fi participat la ”lovitura de stat”, o asemenea întorsătură ar fi greu de acceptat şi de urmat, dar ar fi o judecată pripită, căci întorsăturile acestea fac parte din profilul Elenei Udrea. La un moment dat îl excomunicase pe Cristian Diaconescu, acuzându-l că a votat suspendarea lui Traian Băsescu din 2007, pentru ca, ulterior, să apară cu el într-un tandem reînnoit. În plus, preşedinta PMP a demonstrat mereu un simţ ascuţit al circumstanţei şi a fost prima exponentă a dreptei Băsescu, care a admis aluziv că l-ar putea suţine în turul doi pe Crin Antonescu, pregătind psihologic trecerea acestuia în tabăra antiguvernamentală. Aşadar, în ce o priveşte pe Elena Udrea, totul este posibil.
Nu la fel stau lucrurile cu Monica Macovei. Candidata independentă are trecere mai ales la aceia cu vederi radicale, care adoptă votul-protest anti-partide şi care, probabil, nici nu s-ar duce la vot dacă nu s-ar fi ivit un candidat pe potriva aşteptărilor lor. Monica Macovei adună în jurul ei opţiunile indivizibile şi netransferabile. Se poate spune de aceea că intrarea în competiţie a fostului ministru de Justiţie nu aduce mari daune dreptei, deoarece alegătorii ei se recrutează din rândul absenteiştilor protestatari. Fraza „în sfârşit avem cu cine vota!”, rostită de susţinătorii ei, exprimă perfect această stare de lucruri. Am mai observat însă o caracteristica intersantă a votanţilor potenţiali ai Monicăi Macovei: destui dintre ei fac parte din rândul alegătorilor cultivaţi, cu ambiţia de a adopta o conduită politică raţională, ceea ce îi obligă la o redistribuire a votului în turul al doilea. Aşadar ei optează pentru Macovei în primul tur şi pentru Johannis în al doilea. Dacă prima opţiune este o declaraţie de dragoste, a doua este o întoarcere la raţiune. Primul tur este înflăcărarea tinereţii, iar al doilea tur, mariajul burghez aranjat.
Totuşi atacurile pe care Monica Macovei le îndreaptă împotriva lui Klaus Johannis sunt mai dure decât cele ale PSD şi riscă să lase urme iremediabile. Sunt poate puţini aceia care se vor scutura de zgura primelor judecăţi, preferând în turul al doilea să rămână acasă. Tocmai pentru că o aleg pe Monica Macovei, aceşti alegători sunt ostili compromisului oricât de raţional ar părea el, preferând judecăţile absolute. Ciudat este doar faptul că fostul ministru al Justiţiei a ales o campanie preponderent negativă, căci alegătorii care i-ar rămâne fideli sunt tocmai aceia care aşteptau un discurs afirmativ. Ei sunt tocmai aceia care s-au săturat să voteze ”răul cel mai mic” şi care au opţiuni absolute şi nu relative. Această tactică electorală îi va provoca cu siguranţă mari daune în luna octombrie.
Lucrurile par a sta complet diferit în ce o priveşte pe Elena Udrea. Să nu ignorăm că, de fapt, alegătorii acesteia fac parte, tipologic, din aceeaşi categorie cu votanţii PSD şi prin urmare sunt mai sensibili la vocea autorităţii. Dacă lidera lor le recomandă un vot în turul doi, ei ar putea să o urmeze. Iar dacă nu o va face, atunci am putea spune că Elena Udrea oferă cu premeditare un avantaj candidatului stângii. Unele zvonuri, tot mai insistente, sugerează acest lucru încă de pe acum.
Singurul candidat care are o campanie pozitivă prin excelenţă este Klaus Johannis, care face bine ce face, căci şansa lui este să adune în turul doi voturile pierdute în primul tur. Premierul în schimb are o situaţie aparent mai bună, cu toate pârghiile guvernului la dispoziţie, dar slăbiciunea sa este că nu are cum să mai crească.
sursa: dw.de
Lasa un raspuns