„Locuiesc în dulcea Bucovină, alături de cei dragi mie, în Grădina Maicii Domnului, unde Dumnezeu nu pleacă niciodată. Calc pe meleagurile mușatinilor, apărători de credință dreaptă întru Hristos. Mănăstirea Moldovița, aleasă floare în întreg buchetul de ctitori ai Bucovinei cu pictură exterioară, învăț istorie și religie de pe zidurile sale. De câte ori merg la Sfânta Mănăstire, văd pereții obosiți de vreme, sfinții martiri și ctitori voievozi care-au plătit cu viața, ca eu creștinul ortodox de azi, să nu fiu musulman sau vreun oarecare rătăcit cu inima. Toate acestea mă fac să iubesc Bucovina, ca pe ceva sfânt”, a spus Octavian Gherasim.
Pentru Ziua Bucovinei, cel mai tânăr scriitor din România, a scris o poezie. Recunoaște că a pus mult în suflet în ea, pentru că, spune el, nu e deloc simplu să vorbești despre un tărâm binecuvântat, iubit de atâta lume.
Una-i Bucovina
Bucovina-tărâm sfânt, leagăn de credință
Din străbuni e ctitorită, pentru biruință!
Între Obcini sus în munți, Dumnezeu e-n fire
Petru Rareș a clădit o sfântă mănăstire.
Noi la Putna ne-nchimăm și la Sucevița,
Voronețu-î poartă-n cer. Mândră-i Moldovița!
Mândra, aleasă, sfântă mănăstire, Lăcaș sfânt înspre mântuire.
Ștefan și Moldova, uniți prin legăminte,
Ctitoreau zidire, ctitoreau morminte.
Sufletul trăiește între ziduri reci,
Jertfa lor va fi pomenită-n veci.
Hai români cu fruntea sus, una cu lumina,
Că în lumea asta mare, una-i Bucovina!
Lasa un raspuns