După cum puteți citi în linkul anterior, liberalii tot spre exteriorul partidului privesc atunci când vine vorba despre locomotive electorale: singuri Klaus Iohannis și Dacian Cioloș depășesc pragul psihologic de 20% (Iohannis: 35%; Cioloș: 25%). În rest, liderii formali ai PNL se prezintă catastrofal, având scoruri cu cifra 1 în față. Iar Ludovic Orban nu face excepție, fiind cotat cu 17%.
Mari speranțe, mari eșecuri
Ne vedem nevoiți a deschide o paranteză: oricât de aclamat ar fi Dacian Cioloș de către „tinerii frumoși și liberi”, el nu s-a dovedit altceva decât un cal mort (din punct de vedere politic), care s-a întors la starea de anonimat dinaintea premieratului. Principala caracteristică a lui Cioloș este că a făcut carieră în funcții numite, nu alese (ministru, comisar european, premier). Da: bruxellezul a avut ocazia în cele 14 luni de guvernare să se afirme ca prim-ministru, să tragă în sus această funcție, dar s-a întâmplat exact pe dos: funcția l-a scos din anonimat, el nefăcându-se remarcat decât prin asalturile opoziției și telenovele precum „Cumințenia Pământului” și „Opera Națională”.
Nici Nicușor Dan nu este o opțiune serioasă pentru dreapta politică românească: USR s-a dovedit de mult un semieșec, trăind doar din scandalurile din jurul fostului ONG-ist, cel mai serios dintre ele fiind controversele legate de finanțarea de la alegerile locale din 2016.
Revenim la Ludovic Orban
Inițial, ne-am gândit că poate ambițiile sale țintesc mai departe, în perspectiva anului 2019. Mai precis, ipoteza noastră a fost că el însuși și-ar putea folosi eventuala victorie la șefia PNL ca pe o trambulină ca să candideze peste doi ani la președinția României.
Cu toate acestea, contactat de PSnews.ro, Orban a negat ideea propriei candidaturi, subliniind că moțiunea lui are în vedere câștigarea unui nou mandat prezidențial pentru Klaus Iohannis.
„Am stabilit ca obiectiv, în cadrul echipei care mă va sprijini, câștigarea alegerilor prezidențiale cu Klaus Iohannis candidat și, de asemenea, câștigarea alegerilor locale și parlamentare (din 2020 – n.r.) și să aducem partidul la guvernare. Acestea sunt obiectivele care vor face parte din moțiunea cu care ne vom prezenta în fața Congresului”, a afirmat Ludovic Orban.
Ce nu spune Orban
Noima acestei intenții a lui Ludovic Orban ascunde, însă, o realitate sumbră pentru activul de partid al liberalilor. Mai precis, piatra dură cu care se confruntă PNL în acest moment este că niciunul dintre liderii formațiunii politice nu trece de 20% în preferințele alegătorilor – iar aici ne referim la cifrele pesimiste din sondajul publicat de Sociopol la mijlocul lunii martie (detalii în linkul de mai sus).
În acest context, liberalii nu au altă soluție decât să îl susțină pe actualul președinte Klaus Iohannis pentru un nou mandat. Spunem asta cu atât mai mult, cu cât unul dintre factorii care au dus la erodarea PNL în sondajele ultimilor doi ani și jumătate a fost tocmai acesta: desprinderea treptată de modelul Iohannis și susținerea unor lideri interni care s-au dovedit de carton.
Principalul avantaj al lui Iohannis este acela de a fi primul președinte de țară pe care PNL l-a dat în toată istoria sa, politicianul de la Cotroceni beneficiind și acum de o cotă considerabilă de capital de încredere. Mai mult: ne amintim cum Klaus Iohannis a reușit să își consolideze poziția în ochii propriului electorat, după ce, în timpul protestelor din iarnă împotriva OUG 13, a ținut partea străzii, cerând în mod tranșant socoteală Guvernului pentru intențiile neortodoxe legate de trecerea așa-numitei „Ordonanțe Liviu Dragnea”.
Concluzia este una simplă: cifrele vorbesc. Concret: deși miza unora dintre liberali (ba chiar unii proeminenți) este scoaterea lui Klaus Iohannis din cursa prezidențială ce se prefigurează pentru 2019, acesta continuă să fie cel mai bun candidat al PNL-ului, judecând fie și numai după procentele de care se bucură în sondaje.
În atare condiții, este obligatoriu pentru liberali să câștige președinția. În caz contrar, li se vor nărui planurile de victorie în localele anului 2020, din cauză că tăvălugul eventualului eșec din 2019 va fi foarte puternic, efectul lui urmând să se propage inclusiv în alegerile legislative.
