Mesaj emoționant al Papei Francisc la Cotroceni, pentru românii din străinătate, pentru cei rămași acasă, în satele depopulate, pentru cei săraci și slabi și pentru societatea care trebuie să îi ajute pe aceștia.
Redăm, mai jos, mesajul integral al Papei Francisc.
Adresez salutul meu cordial si multumirile mele Domnului Președinte și Doamnei Prim-Ministru pentru invitația de a vizita Romania și pentru amabilitatea cuvintelor de bun venit adresate mie si in numele celorlalte Autoritați naționale și al iubitului dumneavoastra popor. Îi salut pe Membrii Corpulului Diplomatic și pe reprezentantii societatii civile adunati aici.
Cu deosebit respect adresez salutul meu Prafericirii Voastre, Părinte Patriarh Daniel, precum și Mitropoliților și Episcopilor Sfântului Sinod , si tuturor credinciosilor Bisericii Ortodoxe Romane. Îi salut cu drag pe episcopii, preotii, persoanele consecrate și pe toți membrii Bisericii Catolice, la care vin pentru a confrima în credință și pentru a-I încuraja în drumul lor de viață și de mărturie creștină.
Mă bucur să mă aflu în frumoasa dumneavoastră țară, la douăzeci de ani de la vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea , în momentul în care România, pentru prima data de când face parte din Uniunea Europeana, deține în acest semestru Președinția Consiliului European.
Momentul acesta este potrivit pentru a avea o privire de ansamblu asupra celor treizeci de ani de cand Romania s-a eliberat de un regim care oprima libertatea civilă și religioasa și o izola de celelalte europene și care, pe lângă acestea, dusese la stagnarea economiei și la epuizarea forțelor sale creatoare.
În acest timp, Romania s-a angajat să-si construiasca un proiect democratic prin intermediul pluralismului fortelor politice și sociale și prin dialogul lor reciproc, avand drept scop recunoasterea esentiala a libertății religioase și integrarea deplină a țării în scenariul international mai larg.
E important să recunoastem ca in mijlocul unor mari dificultati si lipsuri, Romania a facut multi pași înainte pe acest drum. Voința de a progresa in diferitele sectoare ale vietii civile, sociale și științifice a descatusat multe energii și inventivitate, a eliberat numeroase forte creative, altă data ținute captive, și a dat un nou avânt multor initiative, împingând țara spre secolul al XXI-lea.
Vă încurajez să continuați munca de consolidare a structurilor și a instituțiilor necesare, nu doar pentru a răspunde aspirațiilor legitime ale cetățenilor, dar și pentru a stimula și a crea condițiile ca poporul dvs să-și manifeste întreg potențialul și ingeniozitatea de care știm că este capabil.
Trebuie să recunoaștem totodată că transformările generate de deschiderea spre o nouă eră au atras cu sine – odată cu beneficiile – și apariția unor inevitabile hopuri de depășit și a unor consecințe nu întotdeauna ușor de rezolvat pentru a păstra stabilitatea socială și pentru buna administrație a teritoriului.
Mă refer în primul rând la fenomenul emigrației care a angrenat mai multe milioane de persoane care și-ai lăsat casa și patria pentru a căuta noi oportunități de lucru și de viață demnă. Mă gândesc la depopularea atâtor sate care, în câțiva ani, s-au văzut părăsite de o parte considerabilă a locuitorilor lor, îmi închipui consecințele pe care toate aceste fenomene le pot avea asupra calității vieții, în acele locuri, și la slăbirea celor mai bogate rădăcini culturale și spirituale ale voastre care v-au întărit în timp de încercare.
Aduc un omagiu sacrificiului atâtor fii și fiice ai României care, prin cultura lor, prin patrimoniul valorilor și muncii lor, îmbogățesc țările în care au emigrat, iar prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase în patrie.
Pentru a înfrunta problemele acestei noi faze istorice, pentru a individualiza soluții eficiente și a găsi puterea de a le pune în practică, trebuie să crească colaborarea pozitivă a forțelor politice, economice, sociale și spirituale.
E necesar ca toți să meargă împreună și să-și propună cu hotărâre să nu renunțe la vocația cea mai nobilă la care Statul trebuie să aspire: să se îngrijească de binele comun al poporului său. A merge împreună, ca mijloc de construire a istoriei, impune noblețea de a renunța la ceva din viziunea proprie sau din interesul specific personal în favoarea unui plan mai amplu, astfel încât să se creeze o armonie care să permită înaintarea sigură spre țeluri comune.
În felul acesta se poate construi o societate care să-i includă pe toți, în care fiecare, punându-și la dispoziție propriile talente și competențe, printr-o educație de calitate și muncă creativă, participativă și solidară, să devină protagonist al binelui comun.
O societate în care cei mai slabi, cei mai săraci și cei din urmă să nu fie considerați nedoriți, obstacole care împedică ,,mașina” să meargă, ci cetățeni și frați care trebuie integrați în totalitate în viața civilă. Ba mai mult, sunt văzuți drept cea mai sigură dovadă a bunătății reale a modelului de societate care se construiește.
De fapt, cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajați, cu atât mai mult se poate numi cu adevărat civilă. Toate acestea trebuie să aibă un suflet și o inimă și o clară direcție de mers, care să nu fie impusă de rațiuni extrinseci sau de puterea nestăpânită a centrelor financiare la nivel înalt, ci de conștiința cetralității persoanei umane și a drepturilor sale inalienabile.
Pentru dezvoltarea armonioasă viabilă, pentru activarea concretă a solidarității și a carității, pentru sensibilizarea forțelor sociale, civile și politice în vederea binelui comun, nu e suficient să actualizăm teoriile economice, nici nu sunt de ajuns abilitățile tehnice și profesionale, atât de necesare de altfel. Odată cu condițiile materiale, este necesar să dezvolte sufletul poporului vostru.
În acest sens, Bisericile creștine pot ajuta la recuperarea și alimentarea inimii vii din care să izvorască o acțiune politică și socială întemeiată pe demnitatea persoanei și angajată cu loialitate și generozitate în favoarea binelui comun al colectivității. În același timp, ele se străduiesc să devină un reflex credibil și o mărturi atractivă a acțiunii lui Dumnezeu, promovând între ele o adevărată prietenie și colaborare.
Biserica Catolică doreste să se situeze în această matcă, vrea să contribuie la dezvoltarea societății, dorește să fie semn de armonie, speranță și unitate și să se pună în slujba demnității umane și a binelui comun.
Are intenția de a colabora cu autoritățile și cu celalalte Biserici, cu toți bărbații și femeile de bunăvoință, pentru a merge împreună și pentru a-și oferi talanții în slujirea întregii comunități.
Biserica Catolică nu este străină, ci e pe deplin părtașă la spiritul național, după cum o arată și participarea credincioșilor săi la formele destinului națiunii, la crearea și dezvoltarea structurilor de educație integrală și la formele de asistență specifice unui Stat modern. De aceea, ea dorește să contribuie la clădirea societății și a vieții civile și spirituale în acest pămant frumoa al României.
Domnule președinte, dorind României prosperitate și pace, invoc asupra Dumneavoastră, asupra familiei Dumneavoastră, asupra tuturor celor prezenți și asupra tuturor locuitorilor acestei țări belșugul binecuvântărilor divine.
Dumnezeu să binecuvânteze România!
Sursa: Realitatea.Net
Lasa un raspuns