Mai mulți părinți ai copiilor din județ au înaintat o scrisoare deschisă profesorilor, în legătură cu celebrarea Halloweenului. Aceștia subliniază faptul că ei sunt pentru bunătate, cuviinţă şi inocenţă în educaţie.
„Constatăm de mai mulți ani, invazia macabră a unei sărbatori păgâne în viaţa românilor; consternarea noastră vine de la intruziunea ei în mediile cele mai neaşteptate şi mai nepotrivite cu putinţă.
Este vorba desigur de celebrarea Halloweenului în marea majoritate a unităţilor de învăţământ româneşti, fie în mod explicit, fie în mod camuflat în sărbatori inventate ale toamnei, recoltei sau măştilor, utilizându-se pretexte convenabile pentru a se pune în scenă, parţial sau integral, pe faţă sau voalat, întreg tipicul legat de Halloween.
Copiii noştri sunt încurajaţi să se deghizeze în vrăjitoare, fantome, draci, monştri, zombi, schelete, să impersoneze prin costume, măşti şi gestică o lume a fricii şi întunericului.
Una din cele mai puternice metode de educaţie este imitarea. Prin joc de rol, prin asumarea interioară unui model extern considerat ideal, intrând in pielea personajului imitat, copilul se contaminează de toate valorile implicite ale acestuia şi face exerciţiul sufletesc al devenirii spre aceste valori a căror întrupare este acel personaj.
Dacă personajele model sunt cele ce populează mitologia angoasantă a Halloweenului, atunci valorile asumate implicit de copii vor fi legate de urât, violenţă, groază, demonism, cruzime, vrăjitorie, tenebre, grotesc, valori care sunt străine de educaţia firească din şcolile româneşti, şcoli ce sunt născute în tinda bisericilor şi care au promovat dintotdeauna valorile luminoase ale acestui neam creştin: bunătatea, cuviinţa, inocenţa, frumosul, speranţa, mila, duioşia, dragostea, credinţa, curajul.
Desigur, mulţi părinţi şi profesori au trecut, în mod inexplicabil, cu vederea aceste efecte ale celebrării Halloweenului de către copii, unii motivând desfăşurarea acestor manifestări ca fiind pe placul copiilor. Dar educaţia prin definiţie este tocmai procesul de trecere a copilului de la principiul plăcutului la principiul binelui, de la bunul plac la discernământul educatiei,” transmit părinții în scrisoare.
Halloween. Origine, scurtă istorie, efecte şi interese
Revendicările satanismului cult
Originea luciferiană (satanică) a acestei sărbători este reafirmată în istoria recentă. În 1966 în SUA, Anton Lavey a înființat Biserica lui Satan, instituție de cult recunoscută oficial de autoritățile americane. Acesta a scris lucrarea numită „Biblia satanică” şi a sistematizat ritualurile şi sărbătorile satanice, cultul organizat de el existând până astăzi. Despre Halloween el mărturisea că este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de Noaptea Walpurgică, celebrată de 1 mai, iar într-unul din interviurile sale afirma: „Mă bucur că părinţii îşi lasă copii să îl serbeze pe diavol, cel puţin odată pe an, de Halloween.”
De la zeul morţii la Ziua morţilor
Halloweenul îşi are originile în străvechiul festival Galic închinat zeului morţii, Samhain, festival desfăşurat la sfârşitului recoltei ce devenea adeseori pretext pentru a fura proviziile şi a face masacre. Cei implicaţi credeau că în 31 octombrie, graniţa dinspre lumea morţilor se estompează, iar morţii vor reveni la viaţă creând molime.
Sărbătoarea implica frecvent focuri, ruguri în aer liber, unde erau aruncate sacrificii în grâne, animale sau oasele celor măcelăriţi. Costume şi măşti hidoase erau purtate în timpul festivalului în încercarea de a îmbuna spiritele morţilor. Când sărbătoarea lua sfârşit, ei foloseau focul de la rugurile de sacrificiu pentru a-şi aprinde focurile de acasă, cu scopul de a fi protejaţi cu puterea focului „sacru”, de aici venind practica dovlecilor luminaţi din interior. Ulterior cucerii romane, festivalul Samhain celtic a fost combinat cu două sărbători de origine romană: Feralia, de la sfârşitul lui octombrie, în care romanii îşi comemorau morţii şi festivalul în care o cinsteau pe Pomona, zeiţa romană a abundenţei casnice.
Preţul pervertirii inocenţei. Comerţul macabru şi profiturile sinistre
Halloweenul, cum îl ştim astăzi, este produsul industriei de marketing. Acest fapt se vede cel mai bine în SUA, unde există o reală industrie a Halloweenului. Industria cinematografică, televiziunile, barurile, restaurantele, cluburile, parcurile de distracţii, industria dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate aduc câştiguri enorme, iar oamenii plătesc scump aceste „distracţii”.
În timpul Halloweenului, se înregistrează o explozie a violenţelor, fapte penale, accidente grave, distrugeri, consum crescut de alcool şi droguri la persoane din ce in ce mai tinere, inclusiv la copii. S-au observat efecte cumulative dezastruoase ale acestei sărbători, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat. Să nu ne mirăm că în timp, copiii se obişnuiesc cu prezenţa maleficului, percepută ca o „joacă” sau o „distracţie”. Acesta este preţul real ce îl plătesc copiii noştri deveniţi victime colaterale ale maşinăriei fără scrupule a acestui marketing sinistru.
Halloween-ul în şcoală este imoral şi ilegal
În România părinţii sunt cei ce decid asupra valorilor în spiritul cărora sunt educaţi copiii, iar acest drept este menţionat inclusiv în Constituţie, la capitolul privind Familia, la articolul 48, alineatul 1.
Legea Educaţiei Naţionale conţine prevederi foarte clare privind păstrarea identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român, în unităţile de învăţământ, fiind strict interzise activităţile care pun în pericol moralitatea şi integritatea psihică şi fizică a copiilor şi cadrelor didactice.
Astfel, între principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior din România, se numără şi „principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român” (art. 3, pct. h). Iar la art. 7. – (1) legea prevede că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic”.
De asemenea, hotărârea de a organiza într-o şcoală evenimente precum cele mai sus menţionate, (mai ales în cazul în care există un dezacord scris al părinţilor, precum acesta pe care îl citiţi), se face vinovată de infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în forma calificată prevăzută şi pedepsită de Codul penal în condiţiile art. 246 raportat la art. 248 Cod penal (pentru făptuitori funcţionari publici) şi art.258 Cod penal (pentru alţi funcţionari) raportat la art. 248 Cod penal – fiind vorba despre interesele minorilor, protejate de legile nr. 272/2004 şi a Educaţiei naţionale.
Lasa un raspuns